Au trecut treizeci și patru de ani de când am scăpat de Ceaușescu ca atare, dar se pare că fantoma lui o să ne bântuie mult și bine. A mai rămas puțin răgaz până să se împlinească cei patruzeci de ani ai rătăcitului prin pustie, care în Biblie au fost considerați suficienți pentru primenirea mentalităților. Noi, românii, se pare că avem nevoie de ceva mai mult timp până să ne eliberăm de tarele trecutului. Mergem înainte, că înainte era mai bine, cam asta e deviza după care ne ghidăm. Încă tânjim după tătuc, după dictatură, după cineva căruia să-i mulțumim din inimă.
Astfel, avem scandalul cu iz comunist în care e implicată Elisabeta Lipă. Având în vedere implicarea în politică și că e campanie electorală, așa ceva nu surprinde. Însă din toate scandalurile care planează în jurul candidatei PSD, cel mai odios mi se pare cel legat de odele încasate cu prilejul împlinirii a șaizeci de ani. Pentru că noi am mai trăit vremurile astea și nu a fost bine deloc. Când eram copil mă întrebam cât de bolnavi la cap erau Ceaușeștii dacă aveau pretenția ca noi, cei mici, să recităm poezii în care să le lăudăm virtuțile și realizările. La un moment dat, chiar am fost pus în postura de a însăila două poezii de pupat în dos Conducătorul și Savanta. Talentat de mic, aia e… E drept că nu prea mă pasiona poezia și garantat nu poezia proletcultistă, dar s-a rezolvat cu un set de palme după ceafă. După care mi s-a atras atenția să nu cumva să pomenesc despre modul în care mi s-a stimulat creativitatea. Ai scris că așa ai vrut tu… Bănuiesc că până și un jeg ca Ceaușescu avea pretenția la ode sincere, nu din cele forțate. Și nu conta realitatea, cât declarațiile oficiale. Dacă spuneai că îl cânți pe Ceaușescu pentru că așa ți-era voia și simțeai nevoia, era în regulă. Dar dacă spuneai că așa ți s-a impus…
„Realizarea” juniorilor din cadrul Complexului Național Orșova e odioasă rău de tot, dar se poate și mai rău. Mai odioasă e reacția celor vizați și implicați. Cică filmarea avea un caracter privat, fiind destinată doar ochilor sărbătoritei. Cu alte cuvinte, vinovat e nemernicul care a făcut-o publică. Adulții s-au spălat pe mâini și au dat vina pe copii. Inițiativa aparține copiilor și de când un gest frumos este „comunist”? Păi e comunist, vericule, comunist rău de tot… Chiar ați uitat cum îi cântam Ceaușescului ode cu burta goală? Lipă s-a gândit să dea și ea cu bâta în baltă și, firesc, s-a ascuns în spatele copiilor. Cică îi pare rău că tocmai copiii născuți la douăzeci de ani după Ceaușescu au ajuns să fie luați peste picior și speră să nu se lase descurajați de atacurile din presă… Cam ce înseamnă asta? Că, de fapt, își dorește ca situația să evolueze așa cum e de așteptat? Adică să avem parte de tot mai multe ode închinate celor care contează, se poate înțelege și asta…
Personal, mă bucur că odele pentru Lipă au stârnit oroare și proteste. Asta înseamnă că încă mai avem speranțe… Mă oripilează în schimb fuga de răspundere a celor care stau în spatele incidentului. Nu e cazul să fim naivi și să luăm de bună explicația cum că totul a pornit de la copii. Mda, pe copii nu prea poți să-i critici și nici să-i pedepsești prea aspru, dar e greu de crezut că inițiativa lor a fost secretă și n-a avut parte măcar de girul unui adult „responsabil”. Măcar… Pentru că tot filmulețul duhnește a cultul personalității, ori copiii născuți acum douăzeci de ani n-ar trebui să știe cum stă treaba cu mângâiatul orgoliului conducătorului iubit; cineva i-a educat în direcția asta. Pupatul în dos încă se mai practică și metodica și didactica procedeului de transmit de la o generație la alta. E plină țara de pancarte cu „Primarul comunei sau orașului vă dorește drum bun”, „construcție sau investiție realizată cu sprijinul Consiliului Județean condus de… ” și să nu uităm că la toate spectacolele cu acces gratuit se mulțumește primarului și președintelui Consiliului Județean care au făcut posibil evenimentul. Sună a ceaușism? Cum să nu…
