Au viețuit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). S-au născut în cetatea Egeea din Cilicia.
Au moștenit de la părinți nu doar o avere uriașă, ci și credința în Hristos. Râvnind după dragostea Domnului, şi-au împărțit toată averea săracilor. Datorită vieții virtuoase, Zenovie a fost ales episcop al cetății Egeea. Dumnezeu i-a dăruit lui Zenovie pentru lepădarea grijii lumești puterea de a vindeca toată boala și neputința din popor.
În timpul persecuției împotriva creștinilor, Zenovie a fost arestat și dus înaintea Prefectului Lysias care i-a spus: „Ai de ales una din două: ori viața, ori moartea; însă viața o vei avea dacă vei aduce jertfa zeilor noștri”. La acestea Sfântul Zenovie a zis: „Viața fără Hristos moarte este, câtă vreme moartea pentru El înseamnă viața, nicidecum moarte”.
În timp ce era supus chinurilor, a venit în faţa judecătorului Zenovia, sora sa. Aceasta a spus că dorește să bea și ea paharul pe care îl bea fratele ei, ca să dobândească și ea cununa vieții. Au fost aruncați împreună în foc și în apă clocotită, iar în cele din urmă decapitați cu sabia.
Dar abia se dezvăluie Adevărul ce trebuie scos la iveală. De aci încolo începe să se descopere partea lucrătoare și biruința Adevărului prin jertfă. Acum, când valurile înspăimântătoare ale negației lui Dumnezeu caută să tulbure pacea din inima celor ce cred în El, în Biserica Lui cea adevărată și-n Evanghelia Lui. Nu ușoare sunt aceste probe, și numai acei care sunt întăriți și care au crezut pe Iisus Hristos în inima lor până în vârsta maturității, prin iubirea Lui de oameni, pot să reziste acestui război antihrist până la sfârșit. Iar toate sforțările lui sunt ca să ne facă să cădem din iubire, prin nerespectarea datoriei de-a răbda nedesăvârșirea semenului tău, și de a te lăsa ca să fii condus întru toate de mâna nevăzută a Providenței divine. Lupta ce o dau cei ce ascultă de vraja diavolului cum că nu este Dumnezeu și toate celelalte care formează dogmele
creștinismului, lovește pe fiii lui Dumnezeu, cernându-i prin sitele suferințelor de tot felul, prin care a trecut Domnul, împlinindu-se cuvintele Lui: „Dacă pe voi lumea vă urăște, gândiți-vă că M-a urât mai întâi pe Mine, și dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni”. În toate aceste suferințe, puterile întunericului urmăresc două lucruri: în primul rând să ne facă să urâm pe acei ce ne trec prin cuptorul suferinței și, în al doilea rând, să ne facă să ne răzbunăm sub diferite forme, apăsându-ne cu legi sau oameni.
În cuptorul ispitelor, deci, se clarifică omul că ce este și unde-i este inima și nădejdea lui. Cărarea însă cea mai bună de urmat în aceste strâmtori nu este alta decât a lui Iisus și după El a tuturor sfinților care având pe Iisus în inima și în mintea lor, au fost înarmați cu toate armele în așa fel că au știut cum să răspundă atacului diavolului, biruindu-l cu iubirea lui Iisus. Au știut cum să se supună stăpânirilor antihristice până și atunci când acestea au voit să le taie capul sau altceva să le facă, pentru că n-au voit ca să refuze sfintele învățături ale Mântuitorului și să le primească pe ale lor. (Pr. Arsenie Boca)
Preot Olivian SANDU
