Scandalul Nordis, deși departe de a fi încheiat, e băgat tot mai adânc sub preșul veșnicei delăsări românești. A fost ceva vâlvă în presă, dar s-a întâmplat după ce investigația Recorder s-a viralizat în virtual. Cei care țin în mâinile lor destinele televiziunilor de partid au decis că e cazul să păstreze aparența de imparțialitate și au băgat și ei pe sticlă scandalul Nordis. S-a lăsat cu o demisie la nivel înalt, deși erau necesare mai multe, ceva arestări, dar nu la vârful afacerii și cu un dosar de cercetare în rem. Adică nu o să se întâmple nimic.
Păgubiții sunt sfătuiți să dea firma în judecată – un sfat aparent normal, dar care nu va produce decât bani în buzunarul statului, deoarece nu poți da în judecată fără să achiți taxe și fără să plătești avocați care, la rândul lor, plătesc câte ceva la stat. Și asta în condițiile în care datul în judecată are valoarea frecției pe piciorul de lemn al justiției românești. Pentru că șansele ca vreunul dintre păgubiții Nordis să-și recupereze măcar o parte din bani nu sunt minime, ci nule de-a dreptul. Conform legii, prioritate la masa credală are Măria Sa statul român. Când se întâmplă câte o insolvență cu cântec, cum e cu Nordis, statul are prioritate deoarece trebuie să încaseze taxele pe care firma rău platnică le-a acumulat de-a lungul timpului, bașca penalitățile.
În lista priorității la masa credală victimele persoane fizice sunt în coada cozii. Ultimii de pe listă, prin urmare nicio șansă să recupereze vreun ban. E de-a dreptul hidos că statul are prioritate la recuperarea banilor, în condițiile în care autoritățile statului poartă întreaga vină pentru dimensiunea la care a evoluat escrocheria Nordis. Pentru că nu vorbim de o mânărie pusă la cale într-un apartament obscur din vreo mahala a Capitalei, care a lăsat fără bani vreo doi pensionari creduli, ci de o potlogărie de proporții naționale. Mii de păgubiți care au cumpărat locuințe inexistente. Era de datoria statului să vegheze asupra corectitudinii în care se desfășura activitatea Nordis. Statul, care e atât de atent ca o firmă măruntă ce administrează un aprozar sătesc să nu o ia pe arătură…
Nordis a fost – și rămâne – un fenomen de amploare națională; nu cred că există român care să nu fi primit prin poșta electronică oferte „personalizate” și irezistibile. Ultima ofertă primită de subsemnatul e din 17 iulie. Am fost invitat să-mi vizitez aparthotelul din Mamaia unde să mă delectez cu briza mării…
Singura protecție pe care statul o acordă cetățeanului este ca acesta să nu dispună de suficienți bani încât să-și permită să cadă victimă unor dubioși de teapa celor de la Nordis. Iar Nordis nu e decât unul din numeroasele cazuri în care lipsa de implicare a statului, care nu poate fi explicată decât prin corupție, a dus la spolierea cetățeanului. Imobiliarele sunt un domeniu în care controlul statului este esențial, dar uite că tocmai aici statul doarme și are doar pretenția să-și încaseze ceea ce i se cuvine conform legilor. Pentru că legea e de partea statului, nu a cetățeanului. Din cauza corupției din instituțiile statului, cetățeanul de bună credință ajunge să fie tras pe sfoară, iar statul nu-și asumă nimic, ba dimpotrivă, are pretenția să fie premiat pentru modul în care (nu) s-a implicat în apărarea propriilor cetățeni.
Mai nou, media de partid încearcă să facă infractori din păgubiți. De unde a avut, dom’le, atâția bani să cumpere apartamente la Nordis? Multe dintre declarațiile victimelor sunt mânărite în așa hal încât atrag mai degrabă antipatie decât compasiune. Am investit veniturile mele din ultimii doi-trei ani… Păi ce români care muncesc pe salariile pieței pot aduna în trei ani bani de un apartament la Nordis? Cu alte cuvinte, a fost o chestie între hoți, nu e vina statului, deși tot statul ar trebui să răspundă la întrebarea de unde a avut cineva bani de țeapă Nordis, deși la ANAF figurează cu ajutor social. Statul nu și-a făcut datoria. Din nou… Statul vrea doar să-și încaseze banii; cetățeanul e cantitate dispensabilă și își merită soarta.
