Pentru a avea democrație este nevoie de grupări conduse de lideri aleși din comunitate, care să exprime liber voința celor pe care îi reprezintă. De aceea avem partide. Numai că niciun partid politic nu poate trăi din cotizațiile membrilor săi, care sunt cel mai adesea pur simbolice. Nu poate trăi nici din donații, fiindcă acestea nu au continuitate. Și atunci, având în vedere situația economică din țările emergente, cum este și a noastră, devine obligatoriu ca existența lor să fie subvenționată de stat, de la buget. Adică noi toți plătim ca să avem democrație. Doar că în România, ca în mai toate domeniile vieții sociale sau economice, de la acest „trebuie” la abuz nu este decât un pas, pe care politicienii noștri l-au și făcut.
Partidele politice au primit sume enorme pe final de an, înaintea acestei campanii electorale, prin rectificare bugetară. Operațiunea s-a făcut pe ascuns, departe de ochii opiniei publice dar și fără avizul Consiliului Economic și Social CES). Guvernul a avut doar aprobarea de la Consiliul Legislativ condus de Florin Iordache, nimeni altul decât celebrul „altă întrebare” și autor al nefastei tentative de lovitură legislativă care a scos lumea în stradă acum câțiva ani.
Concret, guvernul condus de Marcel Ciolacu a suplimentat cu peste 12 milioane de euro bugetul alocat partidelor, la ultima rectificare bugetară, din septembrie 2024. Acum cinci ani, partidele care aveau atunci reprezentare parlamentară au primit subvenție de la buget cam patru milioane de euro, în acest an suma totală a fost de trei ori mai mare. Cum s-a făcut artificiul ăsta? Printr-un procedeu clasicizat deja în guvernările noastre: modificarea actului legislativ pe drum, între instituțiile care trebuie să dea avizul și forma finală, publicată în Monitorul Oficial.
Pe pagina de internet a executivului, în documentele atașate ședinței de guvern, nu există proiectul de rectificare bugetară, nici la secțiunea de documente care intră în aprobare nici la secțiunea cu cele aprobate. Și, uite așa, în proiectul inițial de ordonanță pentru rectificare bugetară trimis Consiliului Legislativ și afișat pentru dezbatere publică, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) apare cu un minus de peste opt milioane de euro, dar în forma finală publicată AEP apare cu un plus de peste 12 milioane euro. De unde provin banii, de la UE, din PNRR, de la alte ministere? Mister total. CES, care trebuia consultat, nu a fost înștiințat.
Și, ca să avem o idee despre ce vorbim, iată sumele alocate partidelor în ultimii trei ani: PSD – 55 milioane euro, PNL – 47, USR – 24, AUR – 11, PMP – 2,4 și Pro România – 1,8. Nu este deloc clar nici cine a cerut majorarea fondurilor alocate partidelor, nici în ce forum s-a luat în discuție acest aspect, nici cine și cum a aprobat și nici de unde vin banii. Cert este că, având pâinea și cuțitul, partidele își alocă singure, prin persoane anume desemnate, valuri de bani pe care apoi îi gestionează discreționar, fără urmă de transparență. Sursele și modalitățile de cheltuire a acestor alocații apar mult după alegeri, de obicei măsluite cu documente justificative dubioase, când subiectul oricum nu mai interesează pe nimeni iar eventualele consecințe civile sau penale sunt aproape de zero.
Modul în care sunt distribuite subvențiile nu face decât să mărească discrepanțele între competitori. Cei care dețin puterea au toate șansele să și-o păstreze în timp ce eventualii nou veniți sunt ținuți în irelevanță, atâta vreme cât nu au mijloace prin care să devină cunoscuți. Și, în loc să ajute democrației, alocările au mai degrabă un efect pervers, împiedicând o reprezentare diversificată, conform opțiunilor populare. Adică, mai pe șleau, deși știm că aceste alocări sunt necesare, constatăm că felul în care sunt manevrate face mai mult rău decât bine, distorsionând atât procesul electoral cât și rezultatul alegerilor.