Jurnaliștii de la BBC scriu despre modul în care s-a schimbat comunicarea oamenilor în vremea internetului și care ar fi soluțiile. Algoritmii rețelelor sociale, în forma lor bine cunoscută, au acum 15 ani. S-au născut odată cu introducerea feedurilor de știri personalizate și clasificate de către Facebook în 2009 și au transformat modul în care interacționăm online.
Guvernele din întreaga lume au încercat să limiteze impactul conținutului dăunător și dezinformării pe rețelele sociale – efecte amplificate de algoritmi, dar se confruntă cu acuzații că restricționează libertatea de exprimare și interferează cu principiile internetului.
Ce înseamnă „viral”
Într-un eseu din 1996, republicat de 500 de site-uri – ceea ce era echivalentul „viralului” la acea vreme – poetul și crescătorul de vite american John Perry Barlow argumenta: „Guverne ale lumii industriale, voi, uriași obosiți de carne și oțel, vin din spațiul cibernetic, noua casă a Minții. În numele viitorului, vă cer vouă, cei din trecut, să ne lăsați în pace. Nu sunteți bineveniți printre noi. Nu aveți suveranitate acolo unde ne adunăm noi.”
Adam Candeub este profesor de drept și fost consilier al președintelui Trump, care se descrie drept un susținător absolut al libertății de exprimare.
Rețelele sociale „polarizează, sunt conflictuale, sunt nepoliticoase, nu sunt înălțătoare – cred că este un mod teribil de a purta un discurs public”, a declarat el pentru BBC. „Dar alternativa, pe care cred că multe guverne o promovează, este să facă din acestea un instrument de control social și politic, și mi se pare îngrozitor.”
Piaţa ideilor
Profesorul Candeub crede că, dacă nu există „un pericol clar și prezent” generat de conținut, „cea mai bună abordare este să avem o piață a ideilor și deschidere față de diferite puncte de vedere”.
Această idee a unei „piețe a ideilor” se leagă de viziunea asupra rețelelor sociale ca fiind un teren de joc echitabil, care permite tuturor vocilor să fie auzite în mod egal. Dar oare această viziune nu ignoră rolul algoritmilor?
Introducerea conceptului de „piață a ideilor” într-un caz al Curții Supreme din începutul secolului 20, susține Asha Rangappa, „se bazează pe premisa că ideile ar trebui să concureze între ele fără interferențe din partea guvernului”. Cu toate acestea, ea afirmă că „problema este că platformele de social media, precum Twitter, nu seamănă deloc cu o piață publică reală”.
Mai degrabă, Rangappa argumentează că „caracteristicile platformelor de social media nu permit o competiție liberă și corectă a ideilor de la bun început, ‘valoarea’ unei idei pe social media nu reflectă cât de bună este, ci mai degrabă este produsul algoritmului platformei”.
Evoluția algoritmilor
Algoritmii pot urmări comportamentul nostru și pot determina ce văd milioane dintre noi când ne conectăm – și, pentru unii, algoritmii sunt cei care au perturbat schimbul liber de idei posibil pe internet.
„În primele zile, rețelele sociale funcționau ca un fel de sferă publică digitală, în care discursul curgea liber”, spun Kai Riemer și Sandra Peter, profesori la University of Sydney Business School, pentru BBC.
Totuși, „algoritmii de pe platformele de social media au remodelat fundamental natura libertății de exprimare, nu neapărat prin restricționarea a ceea ce poate fi spus, ci prin determinarea cine vede ce conținut”, susțin profesorii Riemer și Peter, ale căror cercetări analizează de ce trebuie să regândim libertatea de exprimare pe rețelele sociale.
„În loc ca ideile să concureze liber pe baza meritelor lor, algoritmii amplifică sau suprimă acoperirea mesajelor, introducând o formă de interferență fără precedent în schimbul liber de idei.”
Facebook, un pionier al algoritmilor
Facebook este unul dintre pionierii algoritmilor de recomandare pe rețelele sociale cu un număr estimat de trei miliarde de utilizatori. Când platforma a introdus un algoritm de clasificare bazat pe datele utilizatorilor acum 15 ani, în loc să vadă postări în ordine cronologică, oamenii au început să vadă ceea ce dorea Facebook.
Determinată de interacțiunile cu fiecare postare, aceasta a ajuns să prioritizeze postările despre subiecte controversate, deoarece acestea generau cel mai mare angajament.
Modelarea discursului
Deoarece postările controversate sunt mai susceptibile de a fi recompensate de algoritmi, există posibilitatea ca opiniile politice extreme să fie supra-reprezentate. În loc să ofere forumuri publice libere și deschise, criticii susțin că rețelele sociale oferă, în schimb, o oglindă distorsionată și senzaționalizată a sentimentului public, care exagerează discordia și înăbușă opiniile majorității.
„Motoarele de recomandare nu blochează conținutul – în schimb, liniile directoare ale comunității sunt cele care restricționează libertatea de exprimare, conform preferințelor platformei”, a declarat Theo Bertram, fost vicepreședinte de politică publică la TikTok, pentru BBC.
„Fac motoarele de recomandare o mare diferență în ceea ce vedem? Da, absolut. Dar dacă reușești sau nu în piața atenției nu este același lucru cu faptul că ai libertatea de a vorbi.”
După cum a spus Arvind Narayanan, profesor de știința calculatoarelor la Universitatea Princeton: „Când vorbim online – când împărtășim un gând, scriem un eseu, postăm o fotografie sau un videoclip – cine ne va auzi? Răspunsul este determinat în mare parte de algoritmi.”
Prin determinarea audienței pentru fiecare conținut postat, platformele „rup relația directă între vorbitori și audiența lor”, argumentează profesorii Riemer și Peter. „Discursul nu mai este organizat de vorbitor și audiență, ci de algoritmi.”
Ei susțin că acest aspect nu este recunoscut în dezbaterile actuale privind libertatea de exprimare – care se concentrează pe „partea de exprimare a discursului”. În plus, ei susțin că aceasta „interferează cu libertatea de exprimare într-un mod fără precedent”.
Societatea algoritmică
Epoca noastră a fost etichetată drept „societatea algoritmică” – o eră în care, se poate argumenta, platformele de social media și motoarele de căutare guvernează discursul în același mod în care statele naționale o făceau odată.
Profesorii Riemer și Peter sunt de acord că legea trebuie să țină pasul. „Platformele joacă un rol mult mai activ în modelarea discursului decât recunoaște în prezent legea.”
De asemenea, susțin că modul în care sunt monitorizate postările dăunătoare trebuie să se schimbe. „Trebuie să extindem modul în care gândim reglementarea libertății de exprimare. Dezbaterile actuale concentrate pe moderarea conținutului ignoră problema mai profundă a modului în care modelele de afaceri ale platformelor le încurajează să modeleze discursul algoritmic.”
Deși profesorul Candeub este un „susținător absolut al libertății de exprimare”, este, de asemenea, prudent în privința puterii concentrate în platformele care pot acționa ca gardieni ai discursului prin intermediul codului informatic. „Cred că ar fi bine să facem acești algoritmi publici, deoarece altfel suntem doar manipulați.”
Totuși, algoritmii nu vor dispărea. După cum spune Theo Bertram: „Diferența dintre piața publică și rețelele sociale este că pe rețelele sociale sunt câteva miliarde de oameni. Există un drept la libertatea de exprimare online, dar nu și un drept ca toată lumea să fie auzită în mod egal: ar dura mai mult de o viață să vizionezi fiecare videoclip de pe TikTok sau să citești fiecare tweet.”
Care este soluția?
Ar putea ajustările modeste ale algoritmilor să cultive conversații mai incluzive, care să semene mai mult cu cele pe care le avem în persoană?
Noile platforme de microblogging, cum ar fi Bluesky, încearcă să ofere utilizatorilor control asupra algoritmului care afișează conținutul – și să reînvie cronologiile vechi, în credința că aceasta oferă o experiență mai puțin mediată.
În mărturia pe care a dat-o în fața Senatului în 2021, avertizorul de integritate de la Facebook, Frances Haugen, a spus: „Sunt un susținător puternic al ordonării cronologice, organizării după timp, pentru că nu vrem ca computerele să decidă pe ce ne concentrăm, ar trebui să avem software care să fie la scară umană, unde oamenii au conversații împreună, nu calculatoarele să faciliteze pe cine ajungem să ascultăm.”
Cu toate acestea, așa cum a subliniat profesorul Narayanan: „Feedurile cronologice nu sunt neutre: Ele sunt, de asemenea, supuse efectelor de acumulare a popularității, părtinirilor demografice și imprevizibilității viralității. „Din păcate, nu există o modalitate neutră de a concepe rețelele sociale.”
Platformele oferă totuși câteva alternative la algoritmi, iar oamenii de pe X (fostul Twitter) pot alege un feed doar de la cei pe care îi urmăresc. Iar prin filtrarea unor cantități imense de conținut, „motoarele de recomandare oferă o mai mare diversitate și descoperire decât doar urmărirea persoanelor pe care deja le cunoaștem”, susține Bertram. „Acest lucru pare opusul unei restricții a libertății de exprimare – este un mecanism de descoperire.”
O a treia cale
Potrivit politologului american Francis Fukuyama, „nici autoreglementarea platformelor, nici formele de reglementare de stat care apar” nu pot rezolva „chestiunea libertății de exprimare online”. În schimb, el a propus o a treia cale.
„Middleware” ar putea oferi utilizatorilor de social media mai mult control asupra a ceea ce văd, prin servicii independente care oferă o formă de curare separată de cea încorporată pe platforme. În loc să fie hrăniți cu conținut conform algoritmilor interni ai platformelor, „un ecosistem competitiv de furnizori de middleware ar putea filtra conținutul platformei conform preferințelor individuale ale utilizatorului”, scrie Fukuyama.
„Middleware ar restabili acea libertate de alegere pentru utilizatorii individuali, a căror agenție ar readuce internetul la tipul de sistem divers pe care și-l dorea să fie în anii 1990.”
Desigur, există întotdeauna pericolul ca, chiar și atunci când ne autoconstruim propriile algoritmi, să cădem în camerele de ecou care împânzesc rețelele sociale. Iar algoritmii ar putea să nu facă ceea ce le cerem – o investigație BBC a constatat că, atunci când un tânăr a încercat să folosească instrumentele de pe Instagram și TikTok pentru a spune că nu este interesat de conținut violent sau misogin, i s-a recomandat în continuare astfel de conținut.
Cu toate acestea, există semne că, pe măsură ce algoritmii social media se maturizează, viitorul lor nu ar putea fi în mâinile marilor companii de tehnologie sau ale politicienilor, ci ale oamenilor.
Oamenii devin din ce în ce mai confortabili în chat-uri de grup închise
Potrivit unui sondaj recent realizat de compania de cercetare Gartner, doar 28% dintre americani spun că le place să-și afișeze viața public online, în scădere de la 40% în 2020. Oamenii devin din ce în ce mai confortabili în chat-uri de grup închise, cu prieteni și rude de încredere; spații cu mai multă responsabilitate și mai puține recompense pentru șocuri și provocări.
Așa cum Barlow, în eseul său din 1996, le-a spus guvernelor că nu sunt binevenite în spațiul cibernetic, unii utilizatori online ar putea avea un mesaj similar de transmis algoritmilor de pe rețelele sociale.
Articolul original poate fi citit AICI
– Cătălin Moraru
