O temă esențială pentru societatea românească, mersul Justiției, a fost evacuată complet în ultimii ani din spațiul public. Nici politicienii, nici presa mainstream nu mai pun în discuție modul în care funcționează sistemul judiciar, deși problemele încep să se acumuleze. Justiția ar trebui să fie temă importantă în dezbaterea pentru prezidențiale, dar nu este.
Sistemul pare să se fi întors cu mulți ani în urmă, în ciuda notelor bune acordate politic de către Comisia Europeană în rapoartele sale pe tema statului de drept.
De unde acum câțiva ani se ieșea în stradă pentru Justiție, acum nu doar că s-a instalat o apatie generală, dar vocile critice au fost eliminate pe rând din sistem sau reduse complet la tăcere.
De pildă, dosarul Pantelimon, în care doi medici au fost acuzați de crimă cu premeditare, a picat cu totul în instanță. Judecătorul de la Curtea de Apel a desființat pur și simplu rechizitoriul procurorilor, din care n-a mai rămas mare lucru. Vedeți undeva vreo dezbatere serioasă despre această situație revoltătoare? Oripilează pe cineva amatorismul procurorului?
A devenit însă simptomatic ca, în lipsa marilor cazuri de corupție sau de crimă organizată, procurorii să se arunce pe cazuri aparent senzaționale, dar insuficient probate și documentate pentru a rezista în sala de judecată.
Anticorupției dure de anii trecuți i-a luat locul spectacolul faptelor diverse și al dosarelor umflate cu pompa mediatică.
Presa, la rândul ei, în absența numelor mari și a dosarelor grele, se mulțumește cu orice are potențial de a ridica audiența: prezumtivi medici asasini, prădători sexuali din universități, afaceri încurcate cu spioni, crime oribile la malul mării, fapte diverse. Nu mai revine nimeni după ce dosarul umflat cu pompa se dovedește, uneori, un mare fiasco. Procurorii se fac că lucrează, presa se preface că stă de pază, dar de marile cazuri de corupție nu se atinge totuși nimeni, nici procurori, nici presă. Sunt câteva care stau la dospit, dar niciun procuror nu are curajul să le miște. Marile dosare nu se mai deschid, ci se închid pe rând.
Cea mai mare problemă identificată în acest moment de mai mulți specialiști din sistem cu care am stat de vorbă este popularea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu judecători apropiați de una dintre cele mai influente grupări din justiție, conduse de Lia Savonea, fostă șefă a Curții de Apel București, fostă șefă CSM, în prezent judecătoare la Înalta Curte. Popularea a început în perioada în care Savonea conducea CSM. Modalitatea de selecție (un interviu la secție) a permis grupării care a dominat secția de judecători realizarea unei selecții stricte, de care au trecut doar fidelii.
Continuarea în G4Media.