Sunt părinții Maicii Domnului și bunicii după trup ai Mântuitorului. Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria – care a născut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfântului Ioan Botezătorul și pe Ana – cea care a născut-o pe Fecioara Maria.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Lipsa copiilor îi făcea pe Ioachim și Ana să fie priviți ca fiind blestemați, pentru că în societatea iudaică familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvântarea dumnezeiască. După rugăciuni îndelungi, celor doi li s-a dăruit o pruncă: Fecioara Maria.
Sfântul Ioachim a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani, iar Sfânta Ana a murit în vârsta de 70 de ani, la doi ani după Sfântul Ioachim.
Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona
S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. În anul 1749 ajunge în ținuturile Moldovei, viețuind în codrii Voronei timp de 25 de ani. Sfântul Onufrie a fost contemporan cu Sfântul Paisie de la Neamț. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei.
A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfințenia sa.
În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare, a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine și l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. În urma acestei minuni, domnitorul se întoarce la Vorona și poruncește să se dezgroape osemintele lui Onufrie și să fie așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mânăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, Cuviosul Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerând-i să fie dus în Sihăstrie. Astfel, racla cu sfintele sale moaște a fost așezată într-o firidă din pronaosul bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei.
Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 9 septembrie 2005, la Mănăstirea Vorona.
Preot Olivian SANDU
