Sfântul Apostol Ioan însoțit de Filip a predicat Evanghelia la Heretop, aproape de cetatea Colose. El a privit către acest loc și a prorocit că din el va țâșni un izvor cu ape vindecătoare și că va fi cercetat de Sfântul Arhanghel Mihail. La puțin timp prorocia s-a împlinit, iar la el veneau din toate părțile persoane pentru a primi vindecare de diverse boli. Unui păgân din Laodiceea i s-a arătat Sfântul Mihail și i-a spus să-şi ia fiica lipsită de puterea de a vorbi și să vină la acel izvor pentru a primi vindecare. După ce fata a băut din acea apă, a început să vorbească. Tatăl fetei, în semn de recunoștință, a zidit acolo o biserică închinată Arhanghelului Mihail.
Păgânii, văzând ca mulți se botează în acea biserică, au dorit să schimbe cursul acelui izvor peste ea. Arhanghelul Mihail i s-a descoperit lui Arhip și l-a încurajat pe acesta să lovească cu toiagul în stâncă, pentru a face loc apei să treacă prin ea. Din acel moment locul s-a numit „Hones”, adică „mistuire”, pentru că acolo apele se mistuie în piatră.
„Omul care se roagă și se dăruiește prin rugăciune celorlalți, ajunge să trăiască ce trăiesc ceilalți. Frica și durerea poate fi trăită nu pentru ceilalți, ci ca a celorlalți. Trăiesc frica ta, trăiesc frica voastră, mi-o dă Dumnezeu mie. De ce? Pentru că eu pot să i-o dau lui Dumnezeu. Să aveți încredere în oamenii de rugăciune, să cereți rugăciunea părinților, a călugărilor, a celor care se roagă, și a sfinților care se roagă pentru noi – să o cerem! Să cerem rugăciunea pentru că ei adună, absorb de la noi fricile noastre și le trăiesc ei dându-le lui Dumnezeu. Unii primim durere, primim durerea celorlalți ca să putem să o dăm noi lui Dumnezeu, alții frica, alții deznădejdea. Deci să fim atenți și la asta – că poți să trăiești frica copilului tău, sau frica soțului tău -, atunci dă-i-o lui Dumnezeu.
Vine panica. Acesta este momentul în care eu Îl chem pe Dumnezeu: „Doamne, vindecă sufletul meu! Doamne, Îți dau Ție frica mea! Doamne, Îți dau Ție starea asta de patimă!” Nu lăsați trăirea să se ridice la cap, să ajungă la gânduri. „Vai de mine, o să murim, o să mor, o să murim cu toții!” În clipa în care am ajuns la: „Vai, de mine!”, atunci eu m-am rupt de Dumnezeu și El nu mă mai ajută, El nu mă mai vindecă pentru că eu mă rup de El, eu nu-I dau Lui partea mea vătămată”. (Maica Siluana)
Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr şi l-a întrebat:
– Cum poate să existe rai şi iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate raiul şi iadul?
– Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poți numi războinic, când nu văd în fața mea decât un caraghios?
Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:
– Vezi, așa se deschid porțile iadului!
Înțelegând lecția dată, războinicul a pus sabia în teacă şi s-a înclinat respectuos.
– Vezi, i-a mai spus călugărul, așa se deschid porțile raiului!
„Cel ce uită de iad, va ajunge acolo”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Preot Olivian SANDU
