Chiar din start, precizez că voi fi foarte dur în rândurile ce urmează. Sau, cum spun ăștia de la TV, urmează informații cu puternic impact emoțional! Să începem, așadar. Când în 1990 a fost abolită pedeapsa cu moartea am avut sentimentul că și românii (la fel ca alte popoare civilizate) pun punct unui tratament inuman și monstruos care s-a aplicat de veacuri celor care comiteau grave fărădelegi. Pentru că ce poate fi mai catastrofal pentru un om decât să-i iei viața? Bună, rea, cum o are el, e viața lui, nu i-a dat-o un pământean, ci Dumnezeu, deci nu îi poate fi luată decât de către divinitate. Așa am gândit întotdeauna, așa gândesc și acum, numai că ori de câte ori văd crimele oribile comise de către unii oameni, tind să-mi schimb concepția despre acest subiect. Păi dacă tu, nevrednicule om, ai luat viețile altora, ai distrus suflete și trupuri, de ce să nu primești o pedeapsă pe măsura faptelor tale? Pe cine ajută detenția ta pe viață? Nici pe tine și nici pe societate! Ba mai mult, societății, acești indivizi fără Dumnezeu îi provoacă mari pierderi, întrucât șederea lui după gratii costă. O variantă cât de cât echitabilă ar fi tratarea acestor indivizi în același mod cum procedează băncile. Adică executarea în cazul în care „subiecții” nu își pot acoperi prin muncă cheltuielile de întreținere (masă, casă și toate celelalte). În acest scop, penitenciarele ar trebui să vină cu o piață a muncii și o infrastructură adiacentă în care să regăsim ateliere, grădini de legume, mici întreprinderi și altele asemenea, ceea ce nu ar fi capete de țară sau ceva imposibil de realizat. Apoi, mai este de subliniat un aspect, și anume cel legat de răspunderea judecătorească. Păi în cazul demonstrat al unor erori judiciare, procurorii, judecătorii și chiar avocații să plătească! Nu cum se întâmplă astăzi în România, când pe două spețe identice se dau pedepse contradictorii, la 180 de grade sau, și mai grav, luări de decizii pe bază de mită sau motivate doar de alte interese dintre care, evident, politicul este cel mai frecvent interes. Ca să nu mai vorbesc de celebrele de-acum prescripții la care asistăm ca proștii, aproape zi de zi. Revenind la subiect, știu, pedeapsa cu moartea este inumană, necreștinească, nedemnă de o societate civilizată. În paranteză, vreau să vă reamintesc că SUA face cu siguranță parte din lumea civilizată și, acolo, scaunul electric sau alte asemenea … utilaje sunt adeseori utilizate pentru deparazitarea societății de persoane irecuperabile. Cât privește bolnavii mintali care comit atrocități, oricât de înțelegători, de empatici și de umani am fi, trebuie să recunoaștem că peste o anumită limită, ajungem la concluzia că umbrele lor pe pământ sunt inutile. În același context, poate că și opțiunea acestor nedoriți de către societate pentru eutanasiere ar fi o soluție. Bine, aici discuția merge către o altă direcție, dar trebuie luată în calcul din moment ce deja sunt câteva țări în Europa unde s-a legiferat această speță. Una peste alta, consider că închisoarea pe viață este de fapt nu o privare de libertate, ci o privare chiar de … viață. Și atunci de ce să fim meschini, falși creștini și să punem totul pe spinarea unui umanism șchiop, când niciunul dintre noi nu își dorește să trăiască în preajma unor asemenea specimene? Și, involuntar, se mai nasc și alte întrebări. De ce să fim contemporani cu ei? De ce să le plătim cazarea, hrana și celelalte necesități ale lor? Cine, ce câștigă? Nimeni, nimic! Dimpotrivă! E adevărat că într-o Europă ce se consideră a fi civilizată, emancipată și racordată pe deplin la mileniul trei, o asemenea practică ar părea lipsită de logică, de umanism sau de compătimire. Dar merită oare criminalii să fie tratați cu compătimire, cu umanism și cu logică? Merită acela care se bagă în mijlocul unei mulțimi cu rucsacul plin de explozibil să fie tratat cu milă și încarcerat în condiții umane? Merită teroriștii să mai fie în viață după ce trimit la Dumnezeu, la Allah sau știu eu unde, zeci sau sute de semeni? Eu cred că nu. Închisoarea pe viață ar trebui să fie aplicată doar atunci când există niște premise de culpă, context și așa mai departe. Dar când neomul dă cu barda în viețile semenilor săi nu ar trebui să existe decât o pedeapsă: cea capitală!
Capitala, între civilizație și anacronic – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Uniformele și moda – Dumitru MONACU, scriitor
De câteva zile a început din nou școala și pare-se că nimic nu s-a schimbat în bine. Ba dimpotrivă, părinții copiilor din Botoșani (și,...
Editorial
Ipocrizia și nocivitatea scuzelor publice – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea când eram în liceu, una dintre pramatiile locale a bătut câțiva elevi din internat, ceea ce a atras reacția părinților și a...
Editorial
Școala de după școală – Virgil COSMA, jurnalist
Se numește „afterschool”, se pronunță „aftărscul” - că e rușine în ziua de azi să nu maimuțărești fără discernământ limba calculatoarelor și a științei...
Editorial
Rămășițele zilei. Cu cine vorbesc candidații – Codruța Simina, jurnalist Misreport
E prima dată când niciunul din candidații la prezidențiale nu vorbește cu mine. Nimic. Ca și cum am dispărut brusc din segmentul de public...
Editorial
Marile probleme ale Centrului Vechi – Dumitru MONACU, scriitor
Recentul incident de pe Pietonalul Transilvaniei a provocat, pe bună dreptate, o sumedenie de luări de poziții și atitudini din partea botoșănenilor, care mai...
Editorial
Educația și înțelepciunea lui Vanghelie – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Într-o țară civilizată, Marian Vanghelie ar fi fost un ilustru necunoscut, deoarece n-ar fi avut nicio șansă la parvenirea politică pusă la dispoziție de...
Editorial
Stratificarea la români – Dumitru MONACU, scriitor
Privit în ansamblu, Pământul este de o mulțime de ani „casa” în care își duc traiul oameni, plante, copaci, animale, păsări, dar și alte...
Editorial
Ostașul, papagalii și viitorul țării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E ceva timp de când tot atrag atenția asupra faptului că ostașul Ciucă practică un joc la dublu, periculos mai ales pentru noi decât...
Editorial
Să facem bine ca să nu fie rău – Virgil COSMA, jurnalist
Într-o săptămână demarează sezonul de toamnă, iar posturile de radio și televiziune generaliste și cu acoperire națională se întrec în a promite lansarea unor...
Editorial
Democrația și dictatura de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Faptul că în ultima perioadă trei membri marcanți ai PNL au dispărut de pe lista de consilieri locali ar putea însemna pentru unii cimentarea...
Editorial
Victima e de vină – Anamaria IONEL, editor
Victima e din nou de vină! De această dată afirmaţia nu mai vine de la un Godină de pe internet, ci de la şeful...
Editorial
Despre pensii și extremism – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E an electoral, unul cu miză mai consistentă ca de obicei, deoarece câștigătorul (sau câștigătorii) vor avea parte de patru ani în care puterea...
Editorial
Întărâtă-i, drace! – Dumitru MONACU, scriitor
Aparent, gâlceava dintre Valeriu Iftime și Verginel Gireadă nu are un câștigător, ambii combatanți atingându-și oarecum scopurile în debutul acestei veri. Astfel, Iftime a...
Editorial
Provocare pentru domnul deputat Budăi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am ajuns prin Piața Mare. Nu e prima dată când ajung pe acolo, doar că a fost pentru prima dată când mi-am...
Editorial
Egalitatea de șanse – o himeră – Virgil COSMA, jurnalist
Concediile s-au spart în frânturi de amintiri, răspândite cu generozitate pe rețelele sociale, fețe zâmbitoare cu valurile înspumate pe fundal, cu o creastă de...
Editorial
Politică pentru oameni – Cătălin MORARU, redactor șef
La ultima ședință de consiliu local s-a votat scoaterea completă a liniilor de tramvai. Mai bine spus nu s-a votat, adică s-a votat împotrivă....
Botoșani
ploaie ușoară
13.9
°
C
13.9
°
13.6
°
95 %
4.2kmh
99 %
joi
18
°
vin
22
°
sâm
23
°
Dum
24
°
lun
17
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
De câteva zile a început din nou școala și pare-se că nimic nu s-a schimbat în bine. Ba dimpotrivă, părinții copiilor din Botoșani (și,...
EPIGRAMA ZILEI
Lin, precum bătrâna Sena
Din decor, vacanța iese,
Soațele părăsesc scena
Intră-n loc, metrese...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...