Unele state europene au făcut eforturi considerabile în ceea ce priveşte reducerea decalajelor dintre substructurile teritoriale ce compun nivelul naţional.
Potrivit moldovaeconomica.eu, exemple de bune practici sunt eforturile Ungariei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei şi ale Bulgariei de a-şi moderniza infrastructura de transport (în special cea rutieră), astfel încât să se amelioreze accesibilitatea tuturor regiunilor la nucleul dur al UE (de unde vin majoritatea investiţiilor) sau acţiunea Poloniei (singulară încă!) de regionalizare administrativă.
Din păcate, România e departe de a se fi aliniat ţărilor din regiune care fac eforturi la nivel naţional pentru a reduce decalajele regionale şi judeţene. Nu numai că nu s-au diminuat disparităţile între Bucureşti-Ilfov şi judeţele vestice, pe de o parte, şi cele din est şi sud, pe de altă parte, ci chiar au crescut într-un ritm îngrijorător.
Acest dezechilibru major , ce are ca victimă principală regiunea Moldovei, are cel puţin trei surse principale:
1. lipsa infrastructurii majore în regiune şi a unei legaturi rapide de transport cu Centrul Europei,
2. lipsa unor politici guvernamentale coerente de sprijinire a dezvoltării regiunii
3. şi coeziunea teritorială precară la nivel regional.
1. Ce rol vor avea autostrăzile A7 și A8
Eforturile unor state din regiune de a îmbunătăţi infrastructura rutieră nu au rămas nerăsplătite, gradul de dezvoltare în zonele unde au fost construite autostrăzi a crescut.
Fără îndoială, cel mai important avantaj pe care-l aduce o autostradă este creşterea accesibilităţii în primul rând în termeni de distanţă-timp (timpul necesar deplasării dintr-un loc în altul).
Această diminuare a distanţei timp ar potenţa avantajele economice comparative şi competitive ale Moldovei, chiar dacă teritoriul va rămâne situat la o distanţă mai mare faţă de zona centrală a unui metateritoiriu (precum UE) decât alte locuri din ţara noastră.
Autostrada A8 este cea care creează coeziune în regiune
Autostrada A8 Iași-Tg Mureș nu numai că ar scoate din izolare şi ar crea condiţiile unor implantări ale unor mari investiţii din zona de producţie, dar ar fi şi un reper important în creşterea coeziunii regionale.
Dacă în prezent cei 190 de km dintre Siret şi Iaşi sunt acoperiţi în aproximativ 3 ore, în cazul în care A7 şi A8 ar funcţiona, timpul de parcurs aproape că s-ar înjumătăţi.
Asta nu înseamnă doar o eficienţă mai mare în ceea ce priveşte transportul de mărfuri, ci şi o accesibilitate crescută la serviciile teritoriale (sanitare, de transport aerian, de învăţământ etc.), ce se localizează în bună măsură la Iaşi.
Autostrada A7 servește creșterii rolului Bucureștiului în Moldova
Între timp Autostrada A7, ce are norocul de a deservi direct interesele teritoriale ale Bucureştiului în periferie, se află în diverse stadii de construcţie pe sectoarele Paşcani-intersecţie cu A3 (la câţiva km SE de Ploieşti).
Această întârziere în livrarea A8 (Iași-Tg Mureș) pe sectorul Iaşi – intersecţia cu A7, va imprima o schimbare a raportului de forţe teritoriale dintre Iaşi – polul principal regional şi Bucureşti – un pol superior, dar extern regiunii şi aflat la mare distanţă.
Creşterea rolului Bucureştiului în Moldova, ca urmare a diminuării consistente a distanţei-timp doar pe acest vector, va impune o diminuare a rolului Iaşului în ecuaţia teritorială regională.
Efectul imediat va fi o diminuare a coeziunii regionale, şi aşa destul de precară.
2. În România, disparităţile regionale sunt alimentate tocmai de programele de finanţare menite să le reducă
Toate facilitățile fiscale merg în Vestul țării
Deşi dificil de cuantificat şi imposibil de contabilizat, facilitățile fiscale şi ajutoarele de stat acordate marilor companii multinaționalereprezintă imaginea dezechilibrului perfect.
Accesibilitatea redusă a estului României la piețele de desfacere ale UE, de unde vin şi unde se duc majoritatea mărfurilor angrenate în comerțul extern al României şi unde se localizează principalele investiții străine, face ca aceste ajutoare de stat să se concentreze în special pe fațada vestică, Transilvania, iar în România extracarpatică acestea sunt strâns legate de economia de aglomerație a Bucureștiului şi a câtorva județe vecine (Ilfov, Argeș şi Prahova).
Înprivința acestui tip de finanţare avem doar două niveluri (Bucureștiul şi restul României), plecând de la considerentul că toate celelalte regiuni de dezvoltare ar avea sub 75% din media PIB/locuitor a UE.
Dar nu e același lucru să te situezi în proximitatea acestei cifre (Vest, Centru şi Nord-Vest) şi să fi trecut cu doar câteva procente peste 40%, ca în cazul regiunii de Nord-Est.
POR mărește decalajul dintre regiuni
Programul Operațional Regional (POR)are ca obiectiv principal diminuarea ecarturilor de dezvoltare dintre regiuni.
Dar şi aici, ca şi în cazurile precedente, guvernanții de la București interpretează într-o manieră bizară sprijinirea regiunilor mai puţin favorizate.
În România, când vorbim de POR, doar datele absolute creează iluzia unor fonduri mai mari atribuite regiunii cel mai puţin dezvoltate a României – 1,75 miliarde euro.
În fapt, cu ceva mai mult de 550 euro/locuitor, Regiunea de dezvoltare Nord-Est se află pe o poziție codaşă între regiunile României, în urma Regiunii de Sud-Est, dar şi a celor de Nord-Vest şi Vest, ce au un PIB/loc. mult mai mare.
PNDL – alt program care trebuia să micșoreze decalajele dar le mărește
Planul Național de Dezvoltare Locală (PNDL/ Anghel Saligny) sunt specifice doar României, iar menirea acestuia (unică, aș zice, în conformitate cu site-ului PNDL) e reducerea decalajului dintre regiuni.
Regiunii de Nord-Est, cea mai populată din România (3,2 milioane de locuitori în 2021), i-au fost atribuite în ciclul de finanțare anterior (2017-2020) doar 4,8 miliarde de euro (locul al II-lea în valori absolute, după Regiunea de Sud Muntenia).
Relativizând aceste date (100 e media României în euro/loc.), observăm că regiunea de dezvoltare de Nord-Est nu numai că are o valoare inferioară acesteia (99), dar şi că se află la coada clasamentului național.
Poate că politicienii români ar trebui să mai reflecteze asupra a ceea ce ar însemna reducerea decalajelor interregionale de dezvoltare.
3. Regionalizarea – ar trebui făcută după vechile regiuni istorice
Regionalizarea ar avea drept consecinţă crearea unor solidarităţi la nivel regional, ce vor duce la creşterea coeziunii teritoriale. Astăzi, relaţiile instituţionale extrem de slabe dintre judeţele vecine îngreunează colaborarea chiar şi în cazul unor proiecte comune.
În privinţa nivelului administrativ regional (NUTS2), regiunile mari, ale căror configuraţii s-ar suprapune vechilor limite istorice ar prezenta câteva avantaje legate atât de coeziunea teritorială, cât şi de competitivitatea lor în raport cu entităţile similar europene.
E de preferat să construim structuri regionale mari, coerente din perspectiva marilor convergențe și capabile să concureze cu celelalte regiuni europene; regiunile mici ar fi și insuficiente funcțional, cea mai mare parte a fluxurilor importante la nivel scalar superior se vor orienta dinspre așezările regiunilor ce nu au un oraș mare în componența lor către o centralitate externă arealului administrativ; limitele ar trebui fixate cel mai bine pe vechile limesuri istorice – pentru că acestea delimitează entități ce au o logică teritorială verificată deja.
În loc de concluzii
- Doar acţiunile conjugate ale tuturor actorilor teritoriali (autorităţile centrale, cele locale, antreprenori, societatea civilă etc.) menite să elimine sursele principale ale dezechilibrului economic şi social al Moldovei, vor crea oportunităţile dezvoltării regionale durabile.
- Livrarea autostrăzii A8, pe lângă creşterea coeziunii teritoriale şi a competitivităţii regionale, ar repune Moldova şi România pe harta marelui trafic intercontinental, această autostradă fiind utilă şi Republicii Moldova, dar şi pentru jumătatea sudică a Ucrainei, care tot pe aici va avea cea mai scurtă cale către Europa Centrală. Pe timp de război, A8 ar avea un rol strategic şi militar, pe timp de pace, A8 va fi calea către prosperitate a acestei părţi a continentului, jucând şi un rol important în refacerea economică şi social a Ucrainei.
- În privinţa programelor de finanţare ce vizează reducerea disparităţilor regionale, ar fi de preferat discriminarea pozitivă a regiunilor sărace sau măcar egalizarea sau atenuarea diferențelor de finanțare.
- La nivelul investițiilor străine ar fi necesare crearea unor facilități fiscale suplimentare județelor din Moldova, pentru ca şi această regiune să-şi poată valorifica potențialul şi avantajele economice comparative şi competitive, câte or mai fi la momentul actual.
- Regionalizarea va crea cadrul administrativ pentru punerea în practică a proiectelor importante la nivelul regiunii. Această intervenţie ar introduce două dimensiuni noi guvernanței teritoriale – una ce ţine de echitate şi o alta de etica teritorială.
