Gata, s-au terminat și Jocurile Olimpice, prilej cât se poate de potrivit să arătăm ce putem. Nu în arenă, ci mai ales pe rețelele de socializare. Mai rar așa risipă de prostie ca zilele acestea, zău așa. Nu-i vorbă, au făcut și alții exces de zel, dar românii… Ei bine, dacă pe la olimpiade s-ar admite și competiții de dat cu părerea și întreceri gen „cine-i mai prost câștigă”, Țiriac trebuia să-și vândă și avioanele – doar știți că are mai multe – să-și onoreze promisiunea cu „mașina și medalia”.
Cumva, era de așteptat ca nostalgicii să behăie după vremurile de glorie, când Ceaușescu era la cârma țării și datorită geniului de la Scornicești, la Olimpiada din 1984, România a ocupat locul doi pe națiuni, după gazde, deloc întâmplător nenorociții de americani, că dacă nu ne furau eram primii, așa cum merităm. Având în vedere că e an electoral implicarea politicului era de așteptat, dar până și cele mai pesimiste așteptări au fost depășite de neobrăzarea actorilor de pe scena politică. Politicieni care mai de care au tras o fugă până la Paris să ne arate că sunt alături de ai noștri cu inima și spiritul și ce le mai trecea prin cap postacilor să scrie. S-a vorbit mult despre tradiția noastră în anumite sporturi olimpice și prea puțin despre mizeria în care se zbate sportul românesc. Nu există programe coerente pentru sportul de masă și nici măcar pentru cel de performanță. David Popovici a fost ridicat în slăvi de oficiali, dar tratat ca un individ incomod după ce a deschis gura altfel decât se aștepta de la el, ba chiar i s-a pus pumnul în gură. Cum să vorbească de lipsuri în țara care a câștigat o căruță de medalii pe timpul lui Ceaușescu? Și câștigam noi mai multe dacă nu eram furați…
Da, asta cu furatul a făcut istorie, zău așa. Marcel Ciolacu s-a repezit să-și facă imagine după „ situația scandaloasă de la gimnastică, unde sportivele noastre au fost tratate într-un mod absolut dezonorant” . Până acum ne-au furat rușii, acum ne fură americanii… Circ pe placul românului verde, buricul pământului. Marcelașul cel Viteaz a amenințat că nu va participa la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice. Asta în semn de protest…
Mda, a protestat Marcel, dar a și lipsit de la ceremonie, chiar dacă TAS a reparat cumva nedreptățile suferite de sportivele noastre, iar premierul a încercat să scoată ceva imagine și din asta, cei care se ocupă de promovarea ipochimenului sugerând că protestul lui ar fi cântărit corespunzător în luarea deciziei, mai ales că și cei de la CNN au reacționat repejor când l-au auzit cum amenință.
E aiurea rău de tot să protestezi că te fură alții când tu, ca premier, ca individ bine ancorat în politică de ceva ani, nu ai făcut mare lucru pentru sportivii din România. Ministerul Sportului primește firmituri, dar și acelea sunt vămuite de șmecherii de sistem, că așa e la noi. David Popovici e ditamai eroul național, însă autoritățile și românii de rând nu vor să știe în ce condiții s-a antrenat. Toți îl ridică în slăvi și-l laudă de parcă ar meritul lor că s-a întors medaliat de la Paris, așa cum făceau și cu Halep pe care însă nu s-au sfiit să o înjure când a dezamăgit. Pe prea puțini pasionează condițiile în care s-a antrenat; e suficient că a adus medalii. Ce contează că, în Occident și nu numai, în mai toate orășelele gen Săveni se găsesc bazine de înot și săli de sport? E drept, și pe la noi se găsesc săli de sport, mai ales prin sate fără asfalt, că a ținut Bombonel să câștige pariul cu Țiriac, dar cele mai multe zac în paragină pentru că, în afară de pereți, nu mai au cine știe ce dotare. Realizări din categoria „am făcut și noi ceva și suntem mândri de asta”.
Urmează încă patru ani în care nu ne așteaptă mare lucru, atât pe plan economic, cât și sportiv. Nu se va investi mare lucru în sport, iar în 2028 ipocriții se vor smiorcăi că ne-au furat arbitrii și ce bine era pe vremea lui Ceaușescu, când întorceam medaliile cu furca. Marcel poate să facă mai mult decât să protesteze, dar n-o să vedem așa ceva de la el; știm deja ce-i poate capul și nu cred că mai poate să ne surprindă.