De ceva vreme este rostogolit pe rețele sociale un articol atât de nesimțit încât, dacă așa ceva s-ar întâmpla într-o țară civilizată, s-ar lăsa cu anchete, arestări și condamnări. Dar e vorba de România, așa că nu are a face…
Astfel, la începutul anului, la un post de televiziune a cărui orientare politică e foarte cunoscută, numitul Anton Hadăr a calculat pensia unui profesor. De fapt, Hadăr nu a făcut decât să repete calculul făcut de Daniel Baciu, șeful Casei Naționale de Pensii, fără să precizeze că e vorba de un profesor universitar, nu de unul din preuniversitar, iar lipsa asta de precizie, „preluată” și de presa aservită, n-a făcut decât să agite spiritele. Dezbină și stăpânește, nimic nou sub soare, doar aplicabilitate românească. Hadăr e posesor al unei averi uriașe pe care i-ar fi greu să o justifice, dar cine să-l ia la întrebări? Averea și liniștea de care se bucură sunt simplu de explicat. Și-a făcut nevoile pe sindicaliști și a bătut palma cu cine trebuie, iar acum e parte din mașina de propagandă guvernamentală. Dacă e să luăm de bune calculele lui Hadăr, un profesor cu patruzeci și patru de ani de activitate în spate va beneficia din septembrie de o pensie de peste opt mii de lei, iar la momentul în care se dădea el specialist în calcule, profesorul încasa mai bine de șase mii. Suficient cât să stârnească invidia. Ia te uită, dom’le, profesorii au pensii de șase mii și vor avea peste opt mii și se mai plâng că nu le ajung salariile. Opt mii pensie… Păi ăștia sunt bani, nu glumă… Opt mii…
Personal, cunosc ceva profesori pensionari. Recent, o doamnă a depus dosar de pensionare. Doamna în cauză muncește de la absolvirea liceului, a crescut doi copii, deci are și vechime, și continuitate și multe altele. După patruzeci și mai bine de ani de muncă, statul i-a calculat ceva mai puțin de două mii cinci sute lei la pensie. Cam mare diferența între calculele lui Hadăr și realitate, nu credeți? Doamna are drept și la pensie privată, dar cât timp pensia de la stat e mai mică decât contribuția lunară la pensie ceva e putred rău și nu în Danemarca, ci chiar în România. Pensia medie în sistemul de învățământ e undeva pe la trei mii, trei mii și ceva, iar recalcularea nu o să aducă mare lucru. Hadăr continuă propaganda asta nesimțită, deși nu s-a obosit prea tare să-și facă treaba de lider sindical și să aducă pensiile profesorilor la nivelul calculelor pe care le face la televiziunile de partid. Hadăr e nociv și tupeist, e reprezentantul guvernului în fruntea sindicatelor, dacă se poate imagina așa ceva, dar în România se practică. Sindicatul a fost pentru mulți rampa de lansare în politica de vârf. Posibil ca Hadăr să primească vreo sinecură grasă pe la minister pentru contribuția la dezinformare, nu m-ar mira ca din toamnă să-l văd ministru.
Ligia Deca, și ea foarte pricepută la calcule, a anunțat pe contul personal că după majorarea din categoria „ne ținem de cuvânt” salariul de încadrare al unui profesor cu gradul I și douăzeci și cinci de ani vechime va fi de aproape douăsprezece mii de lei brut. O imagine frumoasă, mai ales că prea puțini români știu care e diferența între salariul brut și cel net. Numai că, atunci când s-a trecut de la vorbă la faptă, diferența între promisiune și realitate a fost de vreo trei mii. Doar dezinformări, abureli, nimic concret. Pensiile profesorilor au fost și vor fi mizerabile. Și e trist dacă ținem cont că, din cei patru președinți cât a avut România după Ceaușescu, doi au fost profesori, chiar dacă unul s-a îmbogățit din meditații.
Apropo, calculele lui Hadăr sunt reluate din ce în ce mai des în ultima vreme, fără a se face precizarea că e vorba de pensia unui universitar care a părăsit câmpul muncii la șaptezeci de ani. Iar pensia e sensibil mai mică decât a premierului, pensionat cu aproape douăzeci de ani mai devreme.
