Mircea Abrudean, secretar general al guvernului, prezent la „Forumul orașelor mici din România” organizat la Darabani spune că autoritățile locale ar trebui să devină mai importante în deciziile luate în aceste comunități.
Reporter: – Spuneați la „Forumul orașelor mici” de OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică – reuneşte 38 dintre cele mai dezvoltate state, n.r.). Care este șansa în plus prin aderarea la OCDE și ce poate face guvernul concret ca să ajute?
Mircea Abrudean: – Ce spuneam și în intervenția mea, șansa cea mai mare pentru România, în general, dar pentru orașele mici în special, sunt investițiile, pe care aderarea la OCDE le aduce. Totodată, fiind membri OCDE, investitorii au garanția că în România există o administrație performantă, există o economie dezvoltată. E vorba de o bonitate internațională pe care ți-o dă statutul ăsta de membru.
– Deci practic îndeplinim un set de standarde…
– Da, cele mai înalte standarde de dezvoltare, sunt vreo 250 de instrumente pe care România trebuie să le implementeze în translație și în administrație, un fel de aquis comunitar, ca la aderarea la UE. Și asta e în curs de implementare. Sunt 26 de comitete sectoriale ale OCDE, care trebuie să ne dea ok-ul în unanimitate ca să ajungem în structura asta. E un proces dificil, complicat, tehnic, care e coordonat de Secretarul General Guvernului și de Ministerul Afacerilor Externe, în plină desfășurare. Noi ne-am pus un target ambițios, 2026, să devenim membri cu drepturi depline și facem toate eforturile în sensul acesta.
– Bun, pentru a veni, investițiile astea mai trebuie și infrastructură și o grămadă de alte chestii.
– Sigur, asta e sarcina curentă a administrației. Nu trebuie să depindă de aderarea la OCDE și se fac pași importanți pentru zona de nord. Avem autostrada Moldovei, avem alte proiecte mari de infrastructură care sunt în curs de implementare sau derulare. Deci, guvernul investește puternic în această zonă. E normal ca să o putem dezvolta, altfel nu sunt soluții.
– Nu cumva orașele mici despre care vorbim la acest forum ar trebui să fie mai mari? Adică înglobate comunele din jur, mă refer la reforma administrativă.
– Explicăm de reforma administrativă de ceva timp în România și cred că e absolut necesară și va trebui să se întâmple cât mai curând. Sigur că nu se poate întâmpla în anul electoral, nu cred că își asumă nimeni niciodată așa ceva…
– Dar după anul electoral? Că trebuie să dispară niște primari, niște consilieri.
– Cu siguranță trebuie să dispară, pentru că avem comunități de 5-600 de locuitori care au o primărie condusă de primar, viceprimar, un aparat propriu, care nu se justifică, evident. Noi suntem pe reforma administrativă din 1968, s-au mai schimbat niște lucruri în România și chiar că e absolut necesară. Deci eu cred că va fi o prioritate a viitoarei coaliții de guvernare sau ce va fi, și se va întâmpla. E absolut necesară și trebuie făcută cât mai rapid.
– Sunt oarecum sceptic, aud de prea mult timp de intențiile astea, fără să se întâmple ceva.
– Corect, vorbim prea mult și facem mai puțin, dar poate că se schimbă abordarea.
– Bun, mai avem o chestie legată de aceste orașe și comune mici, pentru că vorbesc și de comune mici, nu doar de orașe. Am făcut un serial în ziar despre investiții, iar la final am ajuns la titlul „Județul investițiilor fără cap”. Se fac investiții aiurea, practic edilii fac ce apucă, parcuri ambientale și altele, când nu au apă, canal, șosele. E posibilă o prioritizare a investițiilor făcută de guvernul ultra-centralist al României? Că în zona asta nu se bagă, culmea.
– Prioritizarea trebuie făcută de la nivel județean. Asta ar fi logica și ăsta ar fi rolul Consiliului Județean, până la urmă, că vorbim de o strategie de dezvoltare teritorială sau județeană. Fiecare județ are o strategie de genul acesta, din păcate, nu toate le și implementează. Într-adevăr, sunt investiții care par și sunt de altfel fără cap, pentru că primarii în dorința lor excesivă de a accesa orice tip de finanțare există, depun proiecte, obțin finanțare, sigur că se blochează după aceea și în partea de implementare, că nu au bani de cofinanțare, asta e altă discuție.
– Uneori au și găsit bani, dar au făcut chestii care sunt inutile acum.
– Ține un pic și de prioritizarea locală a primarului sau consiliul local respectiv, dar cred că rolul Consiliului Județean este să fie mai puternic, mai serios. Și aici intervine managerul județean.
– Adevărat, dar vorbim de proiecte europene, Consiliul Județean spune, noi nu avem nici o treabă cu proiectele europene.
– Nu avem nicio treabă, dar pe de altă parte coordonăm, totuși, din punct de vedere urbanistic, dezvoltarea locală la nivelul UAT-urilor, că asta e rolul Consiliului Județean, are atribuții în acest sens.
– Adevărat, dar nu se întâmplă asta în practică.
– Guvernul nu poate veni să impună ceva, că e autonomie locală, totuși.
– Da, dar pot exista grile de punctaj, că există în teorie, dar în practică…
– S-au mai schimbat lucrurile și aici, adică nu mai poți să vii cu investiție de canalizare când tu nu ai apă, sau vii să faci drumuri când tu n-ai terminat apa și canalizarea pe acolo, adică asta nu se mai poate.
– Eu vorbesc de priorităţi, am văzut sistemul german, unde e un punctaj foarte clar, sunt trei proiecte, îl alegem pe acesta pentru că prioritar față de restul și gata.
– Sistemul german a evoluat în timp, noi ne zbatem acum abia cu al doilea exercițiu financiar, să luăm cât mai mulți bani și de aia și frenezia asta a primarilor să acceseze banii. Cred că viitor ar trebui gestionat un pic la nivel județean, că tot ne dorim descentralizare, că tot vrem ca rolul comunităților să fie mai puternic, de aici începe.
– Și pe graficele experților de la forum vedem că avem două Românii. Una bogată, Bucureștiul, Ardealul, un pic de Constanța și cealaltă cu Moldova, Teleorman, Olt, Ialomița. Din zona asta, din România săracă, au dispărut firmele mici, meseriașii. Dacă vi se strică aerul condiționat la Darabani, aveți un mare problemă. Sau mașina. Sau oamenii cu probleme de sănătate iar au un mare impas. Eu cred că și datorită fiscalității sufocante pentru firmele mici se întâmplă asta.
– Comunitățile sărace în general beneficiază din un regim privilegiat în privința fiscalității, cele declarate zone defavorizate și așa mai departe.
– Greu sunt declarate. Aici nu avem zone defavorizate.
– În rest, trebuie încurajați investitorii să rămână aici. Asta se poate face, într-adevăr printr-o politică fiscală adecvată.
– Deocamdată, din ce am văzut eu la guvern, mai urmează niște măriri de taxe. De la anul, cred.
– Nu se discută, momentan, de așa ceva și nu…
– Acum nu, când sunt alegeri, dar la anul…
– Nu neapărat legat de alegeri, dar, sigur, vom vedea cum evoluează lucrurile. Economia României e în creștere, mai mică, dar nu stăm rău.
– Vedem încet, încet, că aceste orașe mici devin orașe de bugetari. Aproape 75% din angajații din județul Botoșani lucrează la stat. O situație complet nenaturală.
– Total nenaturală și absolut ineficientă din punct de vedere economic. Tot la capitolul investiției ajungem, știți ce spuneam la început, dacă nu atragi investiții sau nu le ții pe alea pe care le ai, sigur că n-ai cum să te dezvolți. Și asta trebuie să facă și comunitățile locale. Adică, guvernul, sigur, gândește o politică fiscală cu stimulente pentru diverse zone sau sectoare de activitate. Dar tot de la nivel local pleacă, oricum am lua-o.
– Taxarea pe muncă, de exemplu, e de la nivel central.
– Taxarea pe muncă nu poate fi făcută separat pentru o zonă a țării.
– Așa este, dar e sufocant pentru firmele mici, mai ales în zonele sărace. Numai în ultimul an de zile s-a dublat impozitul pe dividende, și e doar un exemplu.
– Din păcate, România trebuie să încadreze și în niște indicatori la nivel european. Suntem în deficit și știm toate lucrurile astea. E complicat să faci asta dacă nu gândești o politică unitară. Adică, dacă vii cu stimulente pentru regiunea puțin dezvoltată, avem o problemă cu Uniunea Europeană, care spune exact asta, noi vă dăm bani europeni ca să eliminați disparitățile regionale, dar nu prin intervenția statului.
– Avem foarte mulți locuitori în aceste zone care sunt dependenți de banul statului. Sau sunt angajați la stat sau primesc diverse forme de ajutor de la stat. Pentru Moldova pare a fi politica de stat.
– Nu ar trebui să fie o politică de asta, nu cred că este, dar e o realitate pe care nu poate nimeni contesta. Putem doar să încercăm să schimbăm asta cumva și prin intervenția guvernului central, dar repet, cheia e aici la nivel local. Investitorii, dacă vin, sunt atrași, în primul rând de rolul strategic pe care-l are județul Botoșani în momentul acesta, cu situația din Ucraina. Vor fi sau sunt deja investitori care sunt foarte interesați de asta.
– Cu condiția ca Ucraina să câștige, atunci harta economică se va schimba.
– Sigur. Însă e important și ce oferă administrațiile locale, adică nu vorbim neapărat de stimulente, în sensul impozite mai mici sau terenuri, dar dacă există un pic de deschidere, un pic de sprijin de altă natură, pe zona de utilități, de relaționare cu guvernul central…
– Eu consider nu guvernul central, ci ultracentral, că așa e administrația la noi. Nu ar funcționa mai bine aceste UAT-uri în cadrul unei regiuni, fără să apeleze la guvern pentru orice investiție mai importantă?
– Cu siguranță descentralizarea este cheia succesului, e o strategie a guvernului în sensul acesta care a făcut pași mai mici, dacă ne uităm, de exemplu, la zona de fonduri europene, unde am descentralizat autoritățile de management, la nivelul regiunilor, au un rezultat, deci asta cu siguranță ar fi de folosit și la nivel administrativ să se întâmplă o decentralizare mai serioasă.
– Orașele mici din Moldova au un alt handicap în plus față de, eu știu, Beclean sau Ciugud, o migrație mare și o alocare bugetară complet inegală, față de alte regiuni ale țării.
– Corect.
– Astea sunt piedici extrem de mari. Am văzut o statistică la PNRR. Pe cap de locuitor, Ardealul primește din PNRR 4.000 de euro pe cap de locuitor, Moldova primește 380. Cam aici se termină echitatea.
– Da, dar pe de altă parte, guvernul a ținut cont de aceste inegalități regionale, inechități, în programul de investiții Anghel Saligny, de exemplu. Unde am alocat mult mai mulți bani pentru zona asta a țării, care este mai puțin dezvoltată din punct de vedere a infrastructurii, apă, canal, drum și gaz.
– Și pentru că guvernul este PSD și aici lumea a votat PSD.
– Da, dar la momentul la care s-a făcut programul Anghel Saligny, guvernul era PNL. Și gândirea a fost una corectă.
– Eu văd discrepanțe de calitatea vieții ca urmare a alocărilor bugetare de-a lungul anilor, nu doar în guvernul Ciolacu, Moldova a fost vitregită.
– E un punctaj în plus la proiecte europene și intensitatea sesiunii financiare e mai mare aici, la privat, dacă vorbim de investiții, de agenții economice, cofinanțarea e mult mai mică aici faţă de București.
– Însă avem Fondul European de Coeziune, de dezvoltare regională, care fix pentru astea sunt gândite și nu le văd folosite așa în România.
– Ține mult și de cei care le accesează, să știți. Dau un exemplu aici pe zona de apă-canalizare, operatorul județean din Botoșani a accesat foarte puțini bani, față de cât avea la dispoziție. Vreo 80 și ceva de milioane de euro, din câte înțeleg, din vreo cinci-șase sute de milioane ce puteau fi accesate. Nu e vina guvernului aici. Contează foarte mult managementul local, județean, viziunea omului care conduce, vremelnic, zona.
– Ar fi o soluție zonele economice libere pentru această zonă? Cu facilități fiscale, cum sunt în Republica Moldova.
– Cred că ar fi o variantă și avem deja în România, există în zona Aradului, în zona Deltei Dunării. Cred că în anumite condiții și Uniunea Europeană poate fi flexibilă și înțelegătoare, dacă suntem corecți și sinceri, așa că poate fi o soluție. Sigur, sub anumite condiții care trebuie studiate, rezolvate. La moldoveni se vede rezultatul acelor zone și îi ajută foarte mult în procesul de aderare.
– Ce ar trebui să facă decidentul politic local pentru a pune în practică asta, în județul Botoșani, pe ce butoane să apese?
– O discuție inițială cu guvernul, că e normal așa, apoi trebuie urmați pașii legali. Cred că trebuie fundamentată foarte bine decizia asta. Până la urmă, rolul parlamentarilor și a oricărui politician dintr-un județ este să facă lobby, într-un sens constructiv, pentru județul respectiv. Chiar dacă există forțe politice diferite, din partide diferite, trebuie să existe o unitate pentru comunitatea respectivă.
– La Botoșani nu există așa ceva.
– S-a întâmplat în anumite zone ale țării. Aici trebuie să lucrăm, la așa ceva. Se mai schimbă oamenii, lucrurile, în fond și coaliția de guvernare e PNL-PSD. Cred că se pot găsi soluții în sensul acesta, lăsând orgoliile mai jos și să facem ceva pentru județul acesta, că de aia ne-au ales oamenii.
– Cum vedeți Darabaniul în viitor, realist vorbind, nu altfel.
– Îl văd cu cele 33 de proiecte implementate, e nevoie de vreo trei milioane de euro pentru cofinanțare, aici e rolul guvernului, consiliului județean, să îi sprijine în sensul acesta. Când ai proiecte câștigate și scrise cu cap, e nevoie de sprijin și, dacă se întâmplă asta, fața orașului va fi total schimbată. Oricum sunt impresionat de ce am văzut, nu am mai fost pe aici de foarte mulți ani.
– Și cum vedeți rolul festivalului „Zilele Nordului” în revitalizarea orașului?
– Cu siguranță un rol mare. Prin festivaluri de acest gen, cu o componentă artistică, dar iată și una de genul acestui forum, un festival făcut 90% din bani privați, o mare realizare. Și chiar dacă pare, cum spunea primarul orașului nu întotdeauna populația receptează cu ochi buni manifestările, că nu e chiar pe profilul pe care și l-ar dori, avantajul este. Nici Untold-ul la Cluj nu a fost receptat cu ochi buni la prima ediție, dar acum produce 80 de milioane de euro în patru zile, bani care rămân în Cluj. Sigur e alt nivel, altă poveste, dar paralela există.
-Cătălin MORARU
