Sfânta Olga și Sfântul Vladimir, nepotul său (pomenit la 15 iulie), sunt cei care au creștinat poporul rus. Documentele vremii o consemnează pe Sfânta Olga ca fiind prima femeie care a condus Rusia şi, totodată, primul membru al familiei regale care s-a convertit la credința creștină.
Olga a fost soția lui Igor, fiul lui Rurik, prinţ de Novgorod Rurik, întemeietorul dinastiei Rurik a ţărilor ruși, cu care s-a căsătorit în jurul anului 903 . În 912 Igor a devenit conducătorul Rusiei Kievene, dar este ucis în 945.
După moartea soțului ei, Olga a devenit noul conducător al regatului, în calitate de regent al fiului lor, Sviatoslav, care avea vârsta de 3 ani.
Ca împărăteasă, Olga s-a bucurat de sprijinul armatei și al poporului. În politica internă a devenit cunoscută pentru stabilirea unui tribut, considerat uneori a fi fost primul sistem de taxe din Europa de Est. A inițiat o reformă în ceea ce privește împărțirea Rusiei Kievene în unități administrative ce erau controlate de reprezentanții Împărătesei. Tot împărăteasa Olga este considerată inițiatoare primelor construcții urbane din piatră în Rusia Kieveană, în special în orașele Kiev, Novgorod și Pskov.
Pe lângă toate aceste realizări importante în plan politic-administrativ, cea mai importantă moștenire a sa lăsată poporului rus s-a manifestat în plan spiritual. Aceasta a fost posibilă prin convertirea sa la creștinism.
Creștinismul a fost introdus în Rusia Kieveană prin misionari greci veniți din Bizanț în secolul al IX-lea. O comunitate creștină organizată se cunoaște că a existat în Kiev în prima jumătate a secolului al X-lea. Primul contact al Împărătesei Olga cu credința creștină este posibil să se fi produs prin intermediul membrilor acestei comunități. Documentele vremii arata însă că Sfânta Olga a fost botezată în 955 sau 957, în timpul unei vizite oficiale la Constantinopol, primind numele Elena de la Patriarhul Polieuct.
Întoarsă acasă, împărăteasa începu să propovăduiască dreapta credință în rândul supușilor săi, ridică locașuri de slujire, printre care și Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde se află până astăzi o părticică din lemnul Sfintei Cruci dăruite de patriarhul Teofilact sfintei împărătese, pe care scrie până astăzi: „Sfânta Cruce pentru renașterea poporului rus, primită de prințesa nobilă Olga”.
În 968, pe când Sviatoslav se afla plecat într-o campanie militară, Kievul a fost atacat de către pecenegi, o populație turcă semi-nomadă. Împărăteasa Olga a trebuit să organizeze apărarea orașului. Aceasta trecut la cele veșnice la puțin timp după asediul Kievului din 969. Prinţul Sviatoslav a poruncit ca mama să fie înmormântată cu simplitate, după rânduiala creștină.
Botezul Împărătesei Olga nu a condus la convertirea imediată a poporului rus și nici măcar la convertirea propriei familii. Fiul ei, Sviatoslav, nu a sprijinit decizia mamei sale, deoarece se temea de pierderea respectului armatei din cauza noii credințe. El nu a putut renunța la credința păgână. Dar roadele lucrării misionare ale Împărătesei Olga s-au văzut în activitatea nepotului său, Vladimir cel Mare, care, în 988, avea să facă din creștinism religia oficială a Rusiei Kievene.
Preot Olivian SANDU
