S-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Din viața sa, aflăm că micuțul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească cu o abilitate nemaiîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim unde devine călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câțiva ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim.
În 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, îl trimite la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic, împotriva monotelismului. În timpul în care a stat în capitala Imperiului, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon, și a slujit pe lângă un orfelinat și un azil de bătrâni. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceza a Mitropoliei Cretei. Moare în insula Lebos, în jurul anului 740. Biserica îl cinstește în data de 4 iulie.
Nu trebuie însă confundat cu Sfântul Andrei cel din Creta sau „Calivitul”, prăznuit pe 17 octombrie, care a dobândit moarte martirică în 766.
Sfântul Andrei Criteanul a compus Canonul cel Mare (Canonul de pocăință) din Triod, canon format din 250 de tropare care se citește de două ori în Postul Mare, în primele patru zile ale Postului, şi, în întregime, în a cincea săptămână, în cadrul slujbei Utreniei.
Tot Sfântului Andrei îi sunt atribuite Canonul de pocăință către Domnului Iisus Hristos și Canonul rânduielii la ieșirea sufletului.
Sfântul Andrei Rubliov
A trăit într-o epoca tulbure a istoriei Rusiei.
Debutul activității sale este legat, în primul rând, de Mănăstirea Sfintei Treimi, înființată de Sfântul Serghie de Radonej. Fără îndoială, şi-a făcut ucenicia într-un atelier de icoane din cadrul acestei mănăstiri, deoarece el este numit „iconograful Radonejului”.
Un document de la anul 1408 amintește pentru prima dată numele lui Rubliov, când a fost pictată Catedrala Bună Vestire din Moscova. Rubliov a făcut parte din echipa de pictori, condusă de cunoscutul Teofan Grecul. Însă, în ciuda influenţei imense a celui din urmă, asupra artei ruse a epocii, Rubliov nu a urmat îndeaproape stilul iconografic al acestuia, ci şi-a creat propriul său stil.
În anul 1408, Andrei Rubliov a pictat împreună cu Daniel Catedrala Înălțării Domnului din Vladimir. Aproape de anul 1422, ucenicul Sfântului Serghie, egumenul Nikon, l-a invitat la Mănăstirea Sfintei Treimi – Sfântul Serghie, pentru a picta nouă biserică.
Sfântul Andrei Rubliov şi-a petrecut însă cea mai mare parte a vieții la mănăstirea Sfântul Andronic, înființată de către Mitropolitul Moscovei S. Alexis. A murit pe 29 ianuarie 1430.
Sfântul Andrei Rubliov – icoana Sfintei Treimi
În Occident, Rubliov este cunoscut, în special, pentru celebra sa icoană a „Sfintei Treimi”. Aceasta icoană a fost pictată în jurul anului 1411 pentru mănăstirea Sfânta Treime din Zargorsk. Icoana „Sfintei Treimi” numită şi „Icoana celor trei îngeri” este una dintre reprezentările cele mai cunoscute din toate timpurile. Ea se înscrie în tipul iconografic numit „ospitalitatea lui Avraam”. Încă din primele secole ale creștinismului, pericopa biblică a vizitei celor trei străini făcute lui Avraam şi Sarei la stejarul din Mamvri (Facere 18,1-22), a fost interpretată ca o teofanie a Sfintei Treimi.
Preot Olivian SANDU
