S-a născut la începutul secolului al XIV-lea. Sfântul Leontie a intrat în monahism de tânăr, la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, primind numele Lavrentie. După o vreme se retrage în sihăstrie, unde a construit un schit ce avea să-i poarte numele: „Schitul lui Lavrentie”. Pravila pentru obștea de aici era următoarea: hrana o singură dată în zi, la asfințitul soarelui, afară de sărbători; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul nopții până dimineața – priveghere în biserică, după rânduiala Sfântului Munte și tradiția pustnicească. Pe locul unde a fost „Sihăstria lui Lavrentie”, astăzi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din județul Suceava.
Potrivit unor istorici, Sfântul Leontie ar fi ajuns chiar episcop la Rădăuți, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrânețe s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care îi scrie viața, îl numește „făcător de minuni”. Așa ne putem explica de ce în vechime strada de azi Bogdan Vodă din Rădăuți, unde se află și ctitoria domnitorului, se numea „Drumul Sfântului”. A fost duhovnicul Sfântului Daniil Sihastru.
A fost înmormântat în biserica de lemn a schitului, iar mai târziu, datorită cinstirii sfintelor sale moaște de credincioși, acestea au fost mutate în Catedrala din Rădăuți. Prin anul 1639 o ceată de răufăcători a jefuit orașul Rădăuți. Tradiția spune că monahii, aflând de venirea tâlharilor, au ascuns moaștele Sfântului chiar sub locul unde erau depuse, în naos, în faţa tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. O serie de cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 a scos la iveală moaștele sale. În anul 1991 ele au fost așezate într-o raclă spre a fi cinstite de credincioși.
În ședința sinodală din 20 iunie 1992 s-a hotărât canonizarea sa oficială. Prăznuirea Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți se face în fiecare an, pe 1 iulie.
Sfinții Cosma şi Damian
Amândoi frați după trup s-au născut în Roma cea veche, dintr-un tată şi o maică, şi au crescut în dreapta credință. Aceștia, învățând meșteșugul doctoricesc, tămăduiau toate bolile şi toate neputințele în popor. Pe vremea aceea împărățea în Roma, Carin. Acesta, ascultând pe cei clevetitori, îndată a trimis ostași în satul acela, ca să prindă pe doctorii cei fără de plată, Cosma şi Damian și să-i aducă înaintea lui la judecată. A încercat să-i convingă să renunțe la credința creștină, însă fără succes. Când s-a hotărât să-i pedepsească, Dumnezeu l-a pedepsit pe împărat prin sucirea gâtului, încât toți s-au îngrozit. Vindecarea lui la rugăciunea sfinților a avut un efect neașteptat, căci împăratul L-a mărturisit pe Dumnezeu împreună cu mulți dintre slujitori, apoi i-au eliberat lăsându-i să-L slujească pe Dumnezeu așa cum doresc.
Au fost uciși însă mai târziu din invidie de un doctor din acea vreme.
Împletirea artei medicinii cu rugăciunea este o practică întâlnită astăzi la mai mulți medici care iau în ajutor pe Dumnezeu în tot ceea ce fac, fie operații, fie simple consultații.
Preot Olivian SANDU
