S-a născut într-o familie ce aparținea înaltei aristocrații romane, înrudită cu familia lui Constantin cel Mare. A studiat cele mai importante discipline ale vremii, în special medicina, către care a fost atras mai ales datorită firii sale pline de compasiune. Deoarece nu putea rămâne indiferent la durerea și suferința semenilor, îi primea pe cei bolnavi în propria casă, pentru a le putea oferi atenția cuvenită și îngrijirea medicală necesară. Aceste fapte de milostenie trupească erau însoțite întotdeauna și de rugăciunile Sfântului Samson.
După trecerea la cele veșnice a părinților săi, acesta a împărțit averea sa săracilor şi, detașat de orice obligație lumească și dorind să nu dobândească mărire în ochii celorlalte persoane, a părăsit Constantinopolul. A locuit într-o casă simplă, închinându-şi viața rugăciunii, liniștirii și lucrării faptelor bune. Sfântul Samson găzduia numeroase persoane bolnave și le trata fără a cere răsplată. Le purta de grijă mai ales celor care sufereau de boli incurabile sau celor care aveau boli pe care alți medici refuzau să le trateze: leproși, orbi și îndrăciți, astfel încât vestea despre faptele sale s-a răspândit în întregul oraș, iar casa sa a devenit un adevărat „rai” al celor suferinzi.
Patriarhul Mina al Constantinopolului, aflând de acesta și cunoscând credința și curățenia vieții lui, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos. Sfântul Samson este cel care l-a vindecat în chip minunat pe Împăratul Iustinian (527 – 565) de o grea boală. Împăratul își pierduse nădejdea, însă a fost înștiințat prin vis să-l cheme pe Sfântul Samson la palat. Acesta a uns cu puțin untdelemn locul care îi pricinuia suferință împăratului, pentru ca minunea să nu-i fie atribuită. Redobândindu-şi sănătatea, Împăratul Iustinian imediat a cerut meșterilor să construiască un edificiu impunător la mică distanţă de Catedrală Sfânta Sofia. Acesta a fost cunoscut cu numele de „ospiciul lui Samson”. În cadrul ospiciului, Sfântul Samson i-a slujit pe cei bolnavi cu râvna cu care un înger slujește înaintea tronului lui Dumnezeu.
Această instituţie medicală a fost multă vreme susținută material de către împărat. După ce a slujit semenilor mulți ani în acest așezământ, Sfântul Samson a trecut la cele veșnice la o vârstă înaintată. A fost înmormântat în Biserica Sfântul Mochie, unde, în ziua prăznuirii sale, medicii din Constantinopol se adunau pentru procesiune, întrucât îl cinsteau ca pe ocrotitorul lor.
Milostenia este ca semănatul
Atunci când aruncă semințele în pământ, semănătorului nici nu-i trece prin cap că le aruncă în zadar, dimpotrivă, el e încredințat că pământul nu numai că o să păzească semințele încredințate lui, ci va și aduce roadă de la ele de treizeci de ori sau chiar de o sută de ori mai mult. Așa și tu: să semeni milostenia cu dărnicie, având credință că mâinile nevoiașilor sunt cei mai credincioși paznici ai prisoaselor tale, cele mai grase și roditoare țarini, unde și mica semănătură a facerii tale de bine va aduce roadă îmbelșugată la vremea sa.
Va veni vremea când Dătătorul răsplăților te va scoate în țarina îngrășată, semănată și sporită în rodnicie a vieții tale, și va veseli inima ta arătându-i grânele înmulțite de o sută de ori ale dreptății tale. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Preot Olivian SANDU
