Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) ori s-au făcut de râs, ori au făcut-o intenționat, caz în care și-au bătut joc de noi, fiindcă alegerile au ieșit „bine” în sensul dorit de puterea politică. Sunt mii de locuri, peste tot în țară, dincolo de cazurile mult prea mediatizate din capitală, în care au fost înregistrate plângeri privind lipsuri de buletine de vot, dispariții de ștampile, numărători greșite cu sute de voturi trecute în crucea nopții de la unul la altul și mult prea multe buletine de vot anulate. Nu cred că am mai trăit așa ceva de pe vremea lui Iliescu.
Alegerile comasate din 9 iunie, organizate de PSD și PNL prin intermediul lui Toni Greblă, omul pus de PSD în fruntea AEP, au adus un record de voturi nule. Pe ultimele date provizorii ale Biroului Electoral Central (BEC), avem în total aproape 1,5 milioane de voturi nule. Cifra totală va fi cu siguranță și mai mare, fiindcă centralizarea nu s-a încheiat. Mai mult, peste 15.000 de voturi nu apar nicăieri, nici la valabile, nici la anulate. Cum or fi închis președinții secțiilor respective cheia, cine le-a primit și aprobat procesele verbale evident măsluite? De altfel, ieri – la o săptămână după alegeri – rezultatele finale oficiale nu erau publicate încă.
Cine să protesteze energic și să fie și ascultat de către autorități? Nu are cine. Opoziția este ca și inexistentă. USR a fost confiscat de către un grup restrâns de 4-5 inși, care au dat afară din partid pe oricine nu era de acord cu ei. Rezultatul este că au devenit insignifianți. Forța Dreptei a lui Orban și PMP-ul lui Tomac sunt două formațiuni ridicole cu doi lideri care ar fi trebuit să dispară demult din peisaj. Toate trei la un loc nu fac nici cât o ceapă degerată. AUR și SOS sunt atât de fericite cu rezultatele peste așteptări obținute, încât numai de contestații nu le arde. Culmea este că, pe alocuri, înșiși candidați ai puterii, reprezentată de PSD și PNL, s-au plâns că au fost furați. Degeaba, aproape peste tot unde au fost cerute renumărări sau chiar refacerea alegerilor, BEC le-a respins la foc automat.
De ce s-au întâmplat toate astea într-o epocă în care supravegherea și controlul sunt mai posibile ca oricând? Simplu, fiindcă se poate. Opoziția, pe care o menționam mai sus, nu a avut puterea să numească peste tot candidați pe liste complete, ceea ce nu i-a permis să aibă observatori în toate secțiile. Pe de altă parte, decizia AEP de a se tipări buletine de vot în ziua alegerilor sau de a introduce reprezentanții minorităților naționale în secțiile de votare au creat avantaj pentru partidele aflate la guvernare. Aceștia, în mod tradițional, se află sub control guvernamental, iar intrarea lor în joc a însemnat că într-o secție de votare, puterea avea patru oameni (PSD, PNL, UDMR, Minorități), iar Opoziția, unul sau niciunul. Atunci, nu ne mai mirăm că UDMR a adunat, exact ca acum patru ani, zeci de mii de voturi în județele din sud prin care etnicii maghiari nu ajung nici măcar în chip de turiști.
Prin prisma celor întâmplate nu este greu de prevăzut că și alegerile din toamnă vor fi marcate de nereguli și chiar fraude. Acum, fiindcă în mare procentele pe votul politic se apropie mulțumitor de voința populară, nu au fost proteste de masă. În circumscripțiile în care sunt contestații puternice este vorba de oameni, care au pierdut punctual o poziție, dar asta fără ca balanța de reprezentare politică să se schimbe decisiv. Tocmai pe asta s-au bazat și organizatorii, întregul proces de legiferare și pregătire a alegerilor a mers în această direcție: să iasă „în mare” procentele dorite, iar cei care nu se încadrează să fie simple victime colaterale. Și le-a ieșit! Nu mă îndoiesc că le va ieși, la fel de ușor, și în toamnă.
