Criza Socială din Spitalele României
În ultimii ani, spitalele din Botoșani și din întreaga țară au întâmpinat o problemă tot mai acută: dificultatea externării persoanelor adulte fără casă și fără aparținători. Acest fenomen afectează nu doar capacitatea de operare a spitalelor, ci și sănătatea și bunăstarea pacienților, care se văd prinși într-un vid social și legal.
„Unele dintre spitalele sesizate au regim de urgenţă şi, cu toate acestea, unităţile sanitare s-au confruntat cu perioade prelungite de spitalizare ale pacienţilor deveniţi cazuri sociale,” a declarat Cornelia Cor, consilier la Biroul Teritorial Braşov al Avocatului Poporului. În absența unor soluții viabile de externare și îngrijire post-spitalizare, acești pacienți devin victime ale unui sistem ineficient și depășit.
Acceseaza raportul Avocatului Poporului aici.
Contextul General al Problemei
La nivel național, spitalele se confruntă cu o criză de locuri și resurse din cauza pacienților care nu pot fi externați din lipsa unui domiciliu sau a unor aparținători care să îi preia. Aceasta nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și una socială, care necesită o abordare integrată și multidisciplinară.
Potrivit datelor colectate, asistenții sociali din spitale întreprind demersuri pentru a găsi soluții pentru externarea pacienților deveniți cazuri sociale, dar rezultatele sunt adesea insuficiente. Avocatul Poporului, Renate Weber, a subliniat că numărul asistenților sociali din România este insuficient pentru a face față acestor provocări.
Dificultăți Specifice în Botoșani
Cazuri și Statistici Relevante
Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” Botoșani a raportat, conform Registrului de Anamneză și Intervenție Socială UPU, că pentru 135 de pacienți s-a identificat nevoia de formulare plan retur domiciliu sau transfer către un program de îngrijire pe termen lung, însă doar în 109 cazuri s-a realizat acest transfer.
Acești pacienți reprezintă o provocare semnificativă pentru personalul medical și administrativ, care se confruntă cu dileme etice și practice privind îngrijirea adecvată și umană a acestor persoane vulnerabile.
Exemple de Cazuri și Durata Spitalizării
Printre cele mai grave cazuri se numără pacienții cu afecțiuni medicale severe care, deși nu mai necesită îngrijire spitalicească, nu pot fi externați din cauza lipsei unui loc sigur și adecvat pentru recuperare. De exemplu, un pacient internat din octombrie 2022 a rămas în spital pentru o perioadă de peste 300 de zile, din cauza lipsei unei soluții viabile de externare.
Aceste cazuri nu sunt izolate și reflectă o problemă sistemică ce afectează capacitatea de operare a spitalelor, care trebuie să mențină paturi ocupate pentru perioade nedeterminate.
Cauzele și Consecințele Fenomenului
Lipsa Aparținătorilor și a Domiciliului
Externarea este adesea îngreunată de absența aparținătorilor sau de interesul scăzut al acestora în îngrijirea la domiciliu. Mulți pacienți nu au un locuință sau venituri stabile, ceea ce complică și mai mult posibilitatea de a fi externați în siguranță.
De asemenea, centrele rezidențiale care ar putea prelua acești pacienți funcționează la capacitate maximă și nu pot efectua noi admiteri. În unele cazuri, pacienții nu pot fi internați în centre rezidențiale private din cauza lipsei de resurse financiare.
Insuficiența Asistenților Sociali și a Serviciilor de Suport
Numărul insuficient de asistenți sociali și lipsa unor servicii de suport adecvate sunt alte bariere majore în calea externării pacienților. Spitalele raportează dificultăți majore în relația cu autoritățile locale și cu centrele de asistență socială, care adesea nu au locuri disponibile sau resurse suficiente pentru a prelua cazurile sociale.
Blocajele Procesului de Dezinstituționalizare
Procesul de dezinstituționalizare este adesea îngreunat de lipsa unor servicii alternative dezvoltate. Începând cu ianuarie 2023, multe unități medicale au primit răspunsuri negative de la autoritățile competente, acestea menționând că, în baza Legii nr. 7/2023, nu pot soluționa favorabil cererile pentru instituționalizarea pacienților.
Impactul Social și Economic
Costurile Prelungite ale Spitalizării
Prelungirea spitalizării pacienților care nu mai necesită îngrijire medicală reprezintă o povară financiară semnificativă pentru sistemul de sănătate. Costurile asociate cu menținerea acestor pacienți în spitale sunt considerabile și reduc resursele disponibile pentru tratarea altor pacienți care necesită îngrijiri urgente.
Vulnerabilitatea Pacienților
Pacienții care rămân în spitale pentru perioade lungi de timp sunt adesea vulnerabili la diverse forme de abuz și neglijență. Lipsa unui mediu stabil și sigur pentru recuperare poate agrava starea lor de sănătate și poate conduce la o deteriorare a condițiilor lor generale de viață.
Recomandări și Soluții
Crearea unui Cadru Legislativ Coerent
Este esențial să se elaboreze și să se adopte legislația conexă în materia serviciilor sociale pentru a facilita dezinstituționalizarea și prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități. Acest lucru include modificarea standardelor minime obligatorii pentru serviciile sociale de tip rezidențial și dezvoltarea unor locuințe protejate pentru persoanele adulte cu dizabilități.
Dezvoltarea Serviciilor Comunitare
Autoritățile locale și naționale trebuie să investească în dezvoltarea serviciilor sociale comunitare, cum ar fi centrele de zi, echipele mobile de îngrijire și serviciile de îngrijire la domiciliu. Aceste servicii sunt esențiale pentru a oferi suport adecvat pacienților externati și pentru a preveni recidivarea lor în spitale.
Creșterea Numărului de Asistenți Sociali
Pentru a face față cererii crescute de servicii de suport, este necesară creșterea numărului de asistenți sociali angajați în unitățile sanitare. Aceștia joacă un rol crucial în facilitarea externării pacienților și în asigurarea continuității îngrijirii post-spitalizare.
Implementarea de Parteneriate Public-Private
Parteneriatele public-private pot juca un rol important în extinderea și îmbunătățirea serviciilor sociale disponibile. Implicarea organizațiilor nonguvernamentale și a sectorului privat în furnizarea de servicii de îngrijire poate aduce resurse suplimentare și expertiză în gestionarea cazurilor sociale complexe.
Concluzii: Necesitatea unei Abordări Integrate
Problema externării persoanelor adulte fără casă și fără aparținători din spitalele din Botoșani este complexă și necesită o abordare integrată, care să implice atât autoritățile locale și naționale, cât și sectorul privat și societatea civilă. Doar printr-o colaborare strânsă și prin dezvoltarea unor servicii sociale adecvate se poate asigura o îngrijire umană și eficientă a acestor persoane vulnerabile.
România se află în fața unei provocări majore în ceea ce privește gestionarea cazurilor sociale în spitale, dar și a unei oportunități de a-și demonstra capacitatea de a proteja și de a îngriji pe cei mai vulnerabili membri ai societății. Implementarea unor soluții eficiente și sustenabile poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții acestor pacienți și la eficientizarea sistemului de sănătate publică.
