Să ignorăm pentru câteva clipe rezultatele alegerilor și să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în România mai mult sau mai puțin educată. S-au întâmplat destule, dar dacă ne gândim la ce urmează… Urmează examenele de Evaluarea Națională și de Bacalaureat, unde se întrevăd rezultate catastrofale. Nu e nevoie de abilități de Casandră să prevezi asta; e rezultatul delăsării și eșecul proiectului de suflet (vorba vine) al președintelui Iohannis.
Într-o perioadă în care programul televiziunilor a fost acaparat de demagogia campaniei electorale și mai apoi de interpretări adesea tendențioase a rezultatelor scrutinului a fost foarte dificil ca vreo știre de altă natură să se strecoare spre top. A fost perioada „dezvăluirilor incendiare” lăsate intenționat pe ultima sută de metri, a porcăielilor și a lăturilor. Cu ce poți ieși în evidență într-un asemenea balamuc? Ei bine, cineva a reușit. O șefă de promoție de la un liceu din Ineu a încins internetul. Fătuca respectivă a spus în câteva cuvinte foarte multe despre sistemul național de învățământ. Nu totul, pentru că a spune totul e nevoie de ani întregi, timp în care se vor aduna alte probleme, astfel că acțiunea riscă să se întindă la infinit. A vorbit despre validarea lipsită de valoare, despre dobândirea de cunoștințe anoste, dar care au exclus asimilarea valorilor, despre imposibilitatea exprimării punctelor de vedere și multe altele
Nu a spus tot, dar a spus destule și gestul ei curajos și asumat a stârnit reacții care de care mai diverse. Deloc surprinzător, cele mai vehemente au venit din partea dascălilor. Prea puțini au aplaudat-o, prea mulți s-au repezit să arunce cu piatra. Unii dintre ei și-au tras niște pietroaie zdravene de tot, adevărate stânci. „O rușine și o palmă pe obrazul societății românești! Vă dați seama ce capacitate de disimulare a dezvoltat acest mic monstru, care s-a putut adapta perfect cerințelor școlii, în timp ce dezvolta atâta ură?!” – o opinie de cadru didactic, fără doar și poate, dar neasumată cu „nume și pronume” – vorba unei valori produse de școala românească a cărei parvenire s-a bazat doar pe sprijin politic. Mulți i-au urat să ajungă profesoară, ceea ce spune multe despre calitatea unora din sistem. Ne place sau nu, comunismul încă mai bântuie prin cancelariile din România. Oameni buni, au trecut treizeci și patru de ani de când Ceaușescu a simplificat peisajul, nu mai pomeniți de perioada în care băteați în elevi ca în fasole și nu vă reclama nimeni. Încercați să faceți din elevii voștri o familie, nu o adunătură de frustrați. Nu mai bociți după ce învățământ aveam odată pentru că numai bun nu a fost. Educația nu se face cu ciomagul, nici măcar cu cel virtual.
Aș putea să vă povestesc zile întregi despre tiranii de care am avut parte în liceu. Într-o perioadă în care nimeni nu făcea caz de câteva lovituri peste țeastă eram terorizați de descreieratul de fizică. Atunci când individul începea să bată pe careva, lăsa impresia că respectivul nu o să mai iasă viu din mâinile lui. Deși exista posibilitatea să studiez limba franceză, am fost deturnat cu forța către rusă; rămânea profesorul fără catedră, așa că direcțiunea s-a șters pe undeva cu interesul elevului. Drept urmare a acestui demers didactic cât se poate de asumat era să rămân repetent la franceză în primul an de facultate; n-am învățat la toate disciplinele de specialitate cum am învățat pentru colocviul de franceză. În clasa a XII-a, la chimie am fost adus în situație de corijare de profesorul care era convins că fac pregătire cu altcineva și asta îl durea la portofel. De ce să nu mă doară și pe mine la medie? Prin urmare, nu datorez prea mult liceului; singura persoană de treabă a fost profesoara de istorie, care a avut un rol foarte important în alegerea viitoarei cariere.
Revenind la cazul discursului șefei de promoție, pot spune că mi-a mers la inimă. Iar valul de furie didactică îndreptat împotriva ei e cea mai grozavă validare a discursului. Pentru că noi, ca societate, încă mai avem de învățat și refuzăm cele mai valoroase lecții. Despre sistemul de învățământ ce să spun? România educată… E mai mult decât suficient…
