Este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști.
Înălțarea lui Hristos întru slavă și șederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanității Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere, El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înălțare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înălțarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creație, pentru că El continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.
Înălțarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om.
Hristos prin Înălțarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale și putere, ca omul să ajungă la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar și locuiește în inima celor ce-L iubesc. Așa putem înțelege paradoxul: Hristos este înălțat și în drum spre înălțare cu fiecare dintre noi.
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălțarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Ziua Eroilor
Din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate bisericile din ţară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
Sfânta Muceniță Achilina
S-a născut în Byblos, cetate din Palestina, din părinți creștini. La vârsta de șapte ani, Sfânta Achilina cunoaște toate tainele credinței creștine, iar la vârsta de 15 ani, a început să le învețe pe fetele de aceeași vârsta credința în Hristos și le îndemna să nu se închine idolilor.
În vremea împăratului Diocleţian (284-305) Sfânta Achilina a fost biciuită, i s-a înfipt o vergea încinsă în foc prin urechi și prin creier, pentru că nu se închina idolilor. Moare din cauza acestor chinuri, iar trupul său este aruncat în groapa de gunoaie din afara cetății, spre a fi mâncat de animale.
Noaptea, un înger al Domnului a ridicat-o din moarte. În ziua următoare, la porunca guvernatorului Ulosian, călăii i-au tăiat capul Sfintei Achilina.
Preot Olivian SANDU
