Românește, ca să fie bine

Marcel, șeful de la pesedeu ne zice să votăm românește. De ce, nu se știe, ca să fie bine, să nu fie rău, probabil. Generalul de la peneleu și el tot cu din astea românești, cu tradiția, familia etc, pe când la auristul George e clar, dacă nu e românește, chiar dacic, nici nu se acceptă, că nu degeaba e numa domnitori patrioți pe afișele electorale. Tragedie ar fi, probabil, dacă nu s-ar mai vota așa românește, că uite unde am ajuns cu asta. Poate ar fi mai bine dacă am vota pe ăia care fac acordul corect între subiect și predicat, care pot arăta diploma de bac, care au terminat facultatea înainte de 40 de ani, din ăia pe care nu i-a plesnit învățatul după ce au intrat în politică. Adică mai englezește, așa. Sau mai ca polonezii, că sunt mai aproape de noi. Ca să nu mai zicem de votul fraților de peste Prut, că chiar ne întristăm și e păcat chiar de alegeri. Adică să votăm oricum, chiar și românește, dacă nu știm altfel.