A trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Aurelian. Luchilian a fost preot al slujirii idolești până la bătrânețe, când s-a convertit la creștinism. Nevoind să-și lepede credința în Hristos, a fost bătut cu sălbăticie, încât era tot numai o rană. Aruncat în temniță în acest chip, a întâlnit patru tineri: Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie, închiși din același motiv – nelepădarea de Hristos.
Aici i-a întărit pe tineri către nevoința mucenicească, ca să nu se înfricoșeze de chinurile şi moartea pe care urmau să le primească. Astfel, împreună se rugau lui Dumnezeu ziua şi noaptea, şi unul pe altul se întăreau în Hristos.
Au fost aruncați în foc, dar au ieșit nevătămați şi, în urma acestei minuni, tinerilor li s-au tăiat capetele, iar Luchilian a fost răstignit. Trupurile lor au fost îngropate de o fecioară, Paula, care a fost pedepsită pentru această faptă cu tăierea capului.
Preot Olivian SANDU
