Este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 26 septembrie (ziua trecerii sale la cele veșnice) și pe 8 mai (pomenirea minunii ce se petrece la mormântul său).
Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedei și al Salomeei, de meserie pescar și originar din Betsaida. Și a fost cel mai tânăr dintre cei Doisprezece Apostoli. Ioan a fost unul din Apostolii cei mai apropiați ai Domnului Iisus. În Evanghelia sa, el se numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus” (Ioan, 21, 20).
La Cina cea de Taină el s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a împărtășit din Tainele lui Hristos. Este ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredințat pe Preacurata Sa Maică. După Învierea lui Iisus, Ioan a fost primul apostol care a cercetat mormântul gol.
După moartea Maicii Domnului, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes, în Asia, propovăduind credința lui Iisus. Din porunca lui Domițian împăratul (81-96), „Apostolul dragostei” a fost surghiunit în insula Patmos și acolo a viețuit multă vreme. Tot acolo a scris și Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei.
Tradiția Bisericii amintește că Sfântul Apostol Ioan era în vârstă de peste o sută de ani când a luat cu sine șapte ucenici și, ieșind din cetatea Efesului, le-a poruncit acestora să sape o groapă în formă de cruce. Apoi Sfântul Apostol s-a întins în acea groapă în formă de cruce și a poruncit să fie acoperit cu pământ. După o vreme, când credincioșii au deschis mormântul Sfântului Ioan, ei nu au mai găsit acolo trupul lui.
În ziua de 8 mai a fiecărui an, din acest mormânt se ridica o pulbere pe care locuitorii de acolo o numesc mana, ce vindecă pe cei bolnavi.
Preot Olivian SANDU
