Prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul Patimilor prin prinderea Domnului.
Dacă citim cu atenție Sfânta Evanghelie de astăzi, înțelegem că îndată ce ucenicii s-au așezat la masă, mai înainte de a gusta din pâine şi din vin, Iisus S-a sculat de la cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ștergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le șteargă cu ștergarul cu care era încins (Ioan 13, 4-5).
Mare este adâncul smereniei lui Hristos. Că primul care şi-a întins picioarele şi a fost spălat de Domnul a fost Iuda vânzătorul. Spălându-i picioarele, Iisus îl cheamă înapoi, îi arată dragoste, îi spală păcatul, numai să-l părăsească. Dar Iuda nu se căiește, deoarece picioarele îi sunt în mâna Domnului, iar inima în mâna diavolului.
În cadrul Cinei cea de Taină a fost instituită Sfânta Euharistie. Cina cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea că pentru poporul evreu Paștele semnifică trecerea din robia egipteană la libertate. În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaică sacrifica un miel şi-l mâncau alături de azimă şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene.
Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Ieșirea 12, 46) şi Se oferă ca hrană pentru viața veșnică.
La această Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii şi al vinului. S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.
În clipa aceasta, Iisus Hristos întemeiază Taina Sfintei Împărtășanii şi săvârșește prima Liturghie creștină înaintea ucenicilor Săi. Așadar, Mântuitorul este primul Arhiereu şi Preot care săvârșește cea dintâi Liturghie, întemeind Taina Sfintei Împărtășanii, iar Apostolii sunt primii credincioși care iau parte la această mare taină şi care se împărtășesc cei dintâi cu Trupul şi Sângele Domnului. Iar prin porunca Mântuitorului: „Aceasta faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19), Apostolii capătă putere divină să binecuvânteze şi ei pâinea şi vinul şi să le prefacă în Preacuratele şi Mântuitoarele Taine. Iată deci originea şi importanţa Sfintei Liturghii. Ea a început din acel mic foișor şi prin Sfinții Apostoli a ajuns să se săvârșească astăzi până la marginile lumii.
După Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în grădina Ghetsimani. Se roagă înainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toți credincioșii: „Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, pe care Mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi Noi… Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa şi aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.
Tot în noaptea aceasta urmează vânzarea, prinderea și judecata Mântuitorului, fuga ucenicilor, trădarea lui Petru, regretul și moartea lui Iuda.
În biserici se face Denia celor 12 Evanghelii – în care se va prezenta tot supliciul Mântuitorului.
Preot Olivian SANDU
