Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului s-au intensificat. Nu trece o lună să nu aflăm că s-a găsit cineva care să depună în Parlament un proiect privitor la armata obligatorie. Principala justificare este legată de războiul din vecini și, prin urmare, trebuie să dăm dovadă de responsabilitate și implicare. Da, responsabilitate și implicare, de acord, dar dacă analizăm critic situația vedem că lucrurile nu stau chiar așa cum sunt prezentate. Astfel, un raport NATO din 2023 arată că România a alocat pentru apărare 2,5% din PIB, dar a cheltuit doar 1,6%. Și, ca și cum nu era de ajuns, cam 60% din bugetul alocat apărării s-a dus pe salarii. Nu pe soldele răcanilor, evident. Soldatul român primește între două și patru mii de lei lunar; adică nu mare lucru, având în vedere riscurile meseriei. Grosul paralelor sunt încasate de cei plasați la vârful ierarhiei militare și pensionarii speciali. Dacă aveți dubii sau ceva de comentat, analizați puțin declarația de avere a lui Ciucă al lor.
Astfel, iese la iveală motivul adevărat pentru care țara te vrea soldat. Inteligenții asimptomatici care s-au strecurat la butoane nu vor – probabil nici nu pot, pentru că asta ar însemna ceva simptome de inteligență – să priceapă că numărul de răcani nu mai înseamnă mare lucru pe câmpurile de luptă, mai ales dacă sunt instruiți ca în România. Dar o armată la termen presupune mai ales un corp ofițeresc foarte gonflat și bine plătit. Către generălimea de carton s-au dus banii pentru apărare, nu către soldați sau tehnică militară. Se repetă situația din perioada neutralității armate, când România, înconjurată timp de doi ani de țări aflate în război, nu s-a deranjat să investească în armată, astfel că n-ar trebui să ne mire că soldații au fost trimiși pe front cu câte două gloanțe de căciulă și nici „glorioasele” înfrângeri. Dumitru Iliescu, șeful efectiv al Marelui Stat Major în Primul Război Mondial era genul de idiot pe lângă care Moș Teacă putea emite pretenția de genial. Prost și incompetent, dar blindat cu diplome pline de pretenții. A supraviețuit fără probleme războiului, în timp ce amărâților trimiși pe front fără arme și instrucție li s-au închinat monumente, astăzi prilej de campanie electorală pentru nesimțiții zilei. Răcanii mureau pe capete din cauza lipsurilor și a instrucției teoretice, iar Iliescu stătea cu amanta într-un sat de lângă Periș, la adăpost de griji. A fost printre primii care s-a refugiat în Moldova și, desigur, a avut grijă ca și amanta să ajungă în siguranță, fiind trimisă cu trenul Marelui Cartier General. Cum se explică parvenirea unui individ atât de inutil? Pilă de-a lui Ion I. C. Brătianu… Da, mă, acel Ion I. C. Brătianu pe care istoria l-a reținut ca mare făuritor de țară. Ăla despre care se spune că se răsucește în mormânt văzând ce fac urmașii lui și asta nu-i rău că, după ce s-a răsucit când a văzut ce-a făcut Iliescu, a ajuns în poziția corectă.
Și istoria reală, nu cea predată prin școli, amenință să se repete. Armata pentru toți presupune, în viziunea celor care ne conduc, mai ales gradați bine plătiți. Gradele și funcțiile militare vor deveni obiect de troc politic, dar și prilej de a rezolva problemele odraslelor cui trebuie. Știți, am și eu un băiat, nu prea i-a plăcut cartea, dar dacă-l băgăm în armată… Odată ușa deschisă, începe ascensiunea fără de opreliști. Aveți impresia că exagerez? Să ne gândim la numitul Gabriel Oprea, intrat în armată pe ușa din dos și devenit mare general pe căi ocolitoare. Cei care-i știu mutra lui Dumitru Iliescu jură că între cei doi există asemănări izbitoare la capitolul aspect fizic. Eu aș spune că nu numai…
Revenirea la armata la termen nu va rezolva problemele țării, ci va sluji doar intereselor celor ce ne conduc. Nici vorbă de apărare, ci doar de un depozit imens de funcții și grade și mai apoi pensii speciale. Așa că mai ușor cu armata pentru toți. E armată pentru ei, nu pentru noi.
