Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o anume părtinire politică a fost principalul dig pe care, până la urmă, l-am străpuns, și asta pentru că niște idei preconcepute sau întâmplări nefaste, m-am convins, l-au pus de multe ori pe Florin Egner într-o lumină total nepotrivită cu realitatea. Din aceste motive, voi încerca să despic în patru câteva situații limită care i-au fost total defavorabile de-a lungul anilor. Dar până atunci, vreau să justific și în alt fel decizia de a scrie despre el. Nu am idee câtă lume știe că Florin Egner este unul dintre cei mai erudiți botoșăneni în viață, nivelul lui de cultură generală lăsând în urmă mulți, foarte mulți concitadini de-ai noștri care se cred biblioteci ambulante. Nu există eveniment, loc sau personalitate botoșăneană și nu numai, care să-i fie străine. Cunoaște municipiul și istoria lui la nivel academic. Una dintre dovezile acestei afirmații constă (și) în faptul că pliantele, albumele sau ghidurile orașului sunt opera sa atât în ceea ce privește partea scrisă, cât și cea vizuală, și în acest sens vă aduc la cunoștință faptul că publicațiile respective conțin o mulțime de fotografii făcute chiar de el. La fel, și multele fotocopii după documente sau imagini vechi sunt tot rezultat ale eforturilor sale.
Dacă la acestea mai adaug și faptul că în urma publicării de către el a unor informații inedite, dar completate până la capăt de alți cercetători, s-a descoperit că Botoșaniul are ca dată de atestare documentară o alta, mai veche cu câteva zeci de ani, vom obține o imagine cât de cât conformă cu realitatea a fostului edil. Probabil, în timp, se va oficializa și acest aspect, atestarea fiind de durată.
Pe lângă pasiunea sa pentru știința, cultura, istoria, geografia plaiului natal, concretizată printr-o sumedenie de articole de presă, dezbateri științifice, colocvii sau alte asemenea manifestări, Florin Egner este „tăticul” proiectelor elaborate și puse pe tapet de către Zona Metropolitană a municipiului, unele dintre ele urmând a fi parte din existența noastră în cel mai scurt timp (vezi Șoseaua de centură).
Probabil aceste rânduri ar fi văzut mult mai devreme lumina tiparului dacă aș fi știut că pe linie politică, fostul edil nu mai dorește demnități sau funcții, adică numele lui nu se va mai regăsi pe listele electorale. „Să vină tineretul, cu entuziasmul specific!”.
Și dacă am ajuns (din nou!) la politică, trebuie neapărat să dau Cezarului ce-i al lui și când spun asta, mă gândesc faptul că Egner atunci, în iarna anului 2004, a fost considerat incapabil să rezolve problema încălzirii centralizate, motiv pentru care a pierdut alegerile, căzând liber de la o cotă de popularitate de 80% la un modest 20%, ridicat mai apoi spre 50% în urma campaniei electorale! Ei bine, după atâția ani este timpul ca botoșănenii să afle adevărul păstrat atunci în spatele unor uși închise. Adevăratul mincinos a fost Octavian Cozmâncă, ministrul administrației din acea vreme (tot botoșănean de-al nostru, de fapt … de-al lor!) care l-a asigurat pe edil că în câteva zile va primi 30 de mii de tone de păcură necesare pentru încălzirea populației. Asta se întâmpla prin ianuarie. Normal că primarul a dorit să informeze populația și a declarat, conform spuselor ministrului, că în trei-patru zile va ajunge la Botoșani mult dorita și necesară păcură. Știți când i-a trimis Bucureștiul, combustibilul? În luna mai, când deja căldura nu mai era o problemă pentru botoșăneni.
Iarna a fost cruntă atunci, în 2004 și drept urmare, problema încălzirii, de fapt a … neîncălzirii, a existat cu adevărat. Numai că, spre deosebire de situația din zilele de astăzi, primăria nu putea atunci să apeleze la credite, legea nepermițând acest lucru. Că dacă era legislația de azi, se putea rezolva problema în doi timpi și trei mișcări, la granița Ucrainei cu România aflându-se vagoane cu sute de mii de tone de păcură.
Șuntarea, că asta a fost, până la urmă, a edilului a avut și cauze de … popularitate prea mare, președintele local al PSD de atunci nemulțumit de acest aspect, nefiind străin se pare, de schimbarea macazului de către ministrul care, în biroul lui Adrian Năstase, își luase angajamentul că va trimite urgent la Botoșani păcura solicitată.
Nu trebuie să uităm că Florin Egner a fost cel care a permanentizat livrarea de apă caldă la blocuri în municipiul pe care l-a condus, azi un fapt banal, dar foarte îndrăzneț în urmă peste cu două decenii. Tot lui i se datorează primele Revelioane petrecute în stradă, cu spectacole publice și artiști consacrați, rotonda personalităților din parcul Eminescu, dar și proiectul și începutul reabilitării Centrului Vechi, printre altele.
Ar mai fi multe de spus despre ce a fost atunci dar, pentru a nu se simți unii „nașpa”, cum se zice, le vom lăsa la naftalină. Oricum, scopul acestor rânduri nu este de a băga pe cineva în malaxorul opiniei publice, ci de a aprecia așa cum trebuie un om a cărui activitate se leagă ombilical de Botoșani. Un om care, cândva, a fost pe nedrept catalogat și etichetat de către comunitate.
