Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni în afara celor direct implicați, dar ar trebui, fiindcă ei constituie vocea noastră în corul națiunilor europene. Predecesorii celor care ne vor reprezenta, ca și actualii delegați ai României, nu au reușit vreodată să impună în Parlamentul European (PE) vreo inițiativă 100% românească – până și Rezoluția care cere Comisiei Europene admiterea noastră în Spațiul Schengen a fost începută de bulgari – nici să se opună unora dintre prevederile comunitare care se pot aplica foarte greu sau deloc țării noastre.
Potrivit unui studiu făcut la comanda Euronews, coaliția PSD-PNL va obține cel puțin 16 mandate în următorul Parlament European. Apoi, social-democrații și liberalii vor face ceea ce știu cel mai bine, respectiv fiecare va merge în familia sa europeană, de unde vor vota unii împotriva altora și niciodată împreună pentru țară. Noii veniți de la AUR continuă să crească în sondaje, din care reiese că ei ar putea obține până la opt mandate. Îi urmează Alianța Dreapta Unită, formată din USR, PMP și FD, care ar putea câștiga cel puțin cinci mandate. Lista este completată de SOS-ul lui Șoșoacă, Pro România și la limită UDMR, care este foarte posibil să nu atingă pragul electoral de 5% și să rămână fără reprezentant.
Ruptura tot mai pregnantă dintre liniile de forță ale politicilor vest-europene și realitățile est-europene prefigurează o nouă și nedorită linie de demarcație în interiorul continentului. Pactul verde, cotele de imigranți, lipsa de implicare a liderilor puterilor europene în negocierea păcii în războiul ruso-ucrainean sau politicile agricole ale celor din Vest nu au vreun ecou în Est, ba dimpotrivă – alegerile recente din Ungaria și Slovacia, precum și tendințele din România, arată exact contrariul. Propaganda progresistă, care în Est nu prea a prins, face ravagii în Vest. Acolo tinerii sunt îngrijorați de schimbările climatice, de securitatea pe internet și de incluziunea socială, în partea astalaltă, în Est, tinerii sunt îngrijorați de război, de inflația care scade puterea de cumpărare și de siguranța alimentară. Complet diferit, nu-i așa?
Deși a fost aspru criticată pentru vina de a produce un deficit de democrație, comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale aduce măcar atâta lucru bun: din cauza interesului major pentru locale, prezența la vot este estimată la peste 53%, potrivit unui eurobarometru publicat de Comisia Europeană. Potrivit aceluiaşi studiu, regiunile în care se aşteaptă rate de participare peste media naţională sunt Bucureşti – Ilfov, Nord-Est şi Sud-Est. Cel mai puțin interesați sunt cei din regiunile Oltenia, Banat și Ardeal. Aceste diferențe vizibile între interes versus dezinteres pentru aleșii locali și, implicit – fiindcă vor concura în aceeași zi, pentru candidații PE sunt pregnante mai ales în zonele în care unii dintre candidați au avansuri foarte mari în sondaje și, practic, nu există concurență.
Dacă acum câțiva ani întreaga atenție a opiniei publice era concentrată pe activitatea DNA și a ÎCCJ, de ajunseseră și precupețele din piețe să știe cum vine treaba cu completele de trei sau cinci judecători, acum – mai firesc și mai aproape de realitate – oamenii au devenit interesați de cine și cum va cheltui banii guvernamentali și cei europeni. Dezvăluirile din ancheta în curs de desfășurare a ziarului nostru, cu privire la investițiile hazardate ale unora dintre aleșii locali, arată că devine esențială alegerea judicioasă a celor care vor administra fondurile uriașe preconizate să vină în continuare pentru comunitățile locale. Interesul pentru alegerea responsabilă a unor oameni dedicați comunității și nu intereselor personale și de grup devine acum nu numai justificat, ci chiar obligatoriu.
