Sfântul Apostol Aristarh a fost episcop al Apameei din Siria. Sfântul Apostol Pavel îl amintește în Epistola către Coloseni, precum și în cea către Filimon. Sfântul Aristarh a fost arestat în Efes, împreună cu Gaius, de mulțimea care se ridicase împotriva lui Pavel. Sfântul Apostol Pavel le scrie colosenilor: „Vă îmbrățișează Aristarh, cel întemnițat împreună cu mine” (Coloseni 4: 10). În Epistola către Filimon, Pavel îl numește pe Aristarh împreună-lucrător cu mine, așa cum îi numește și pe Marcu, Dimas și Luca.
Sfântul Apostol Pud era din Roma. Sfântul Apostol Pavel îl pomenește o dată în Epistola către Timotei ( II Timotei 4: 21). La început, casa lui Pud a fost un liman al celor mai de frunte apostoli, iar mai târziu ea a devenit un locaș de închinare, numită Biserica Păstorilor.
Sfântul Apostol Trofim, potrivit Faptelor Apostolilor (Fapte 20:4), era originar din Asia. Acesta l-a însoțit pe Apostol în călătoriile lui. În Epistola a doua către Timotei Sfântul Apostol Pavel afirma: „Pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav” (II Timotei 4: 20). Sfinții Aristarh, Pud și Trofim au murit prin decapitare, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, în timpul persecuției lui Nero.
Sfintele mucenițe Vasilisa și Anastasia
Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam și bogate, ucenice fiind ale sfinților apostoli Petru și Pavel. După sfârșitul acestora, adunând noaptea sfintele lor moaște, și îngropându-le, au fost pârâte la Nero împăratul, care le-a pus întâi la închisoare. Apoi fiind scoase, și spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, au fost spânzurate, și li s-au tăiat sânii și mâinile și picioarele și limbile și la sfârșit li s-au tăiat și capetele de sabie.
Pronunțați rar cuvintele rugăciunii, în așa fel încât sufletul să se sature de ea. O rugăciune fără lacrimi nu are putere. Plâng când îl doresc pe Hristos. Dar lacrimile au trepte și forme foarte diferite. Am gustat fructele raiului în rugăciune și am rămas aproape trei zile în contemplare, dar am și băut apa amară a iadului cu găleata.
Un profesor l-a întrebat într-o zi: „Cum noi, mirenii, putem să ne rugăm neîncetat?”. Bătrânul răspunse: „De ce nu faci astfel: când te şcoli, spune: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă»; spălându-te, spune: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă»; așteptând autobuzul, poți foarte bine repeta în tăcere: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă»; la fel, urcând cu liftul sau mergând de la o sală de curs la alta și așa mai departe. Astfel, vei dobândi și tu rugăciunea neîntreruptă”. (Pr. Macarios Simonopetritul în dialog cu Pr. Ioanichie Bălan)
Preot Olivian SANDU
