JUDEŢUL INVESTIŢIILOR FĂRĂ CAP VI: Haos politic în primăriile folosite ca agenţii electorale

În primele materiale ale seriei „Judeţul investiţiilor fără cap” am văzut sumele uriaşe care vin la Botoşani, modul de cele mai multe ori haotic în care sunt cheltuiţi banii publici, de fapt banii noştri, iar acum vom vedea şi cum se dau peste cap politicienii să-şi păstreze privilegiul de a-şi exercita influenţa şi de a dispune cum vor ei de aceşti munţi de bani.

Pe 10 mai 2019, secretarul de stat vicepremierul Daniel Suciu semna, împreună cu reprezentanții CNI, contractele de execuție pentru săli de sport în comunele Mitoc, Cordăreni, Lozna și Curtești.

La Lozna erau asfaltați doar șapte kilometri de drumuri comunale din totalul de 35, nu exista apă și canalizare, dar se făcea sală de sport pentru 251 de elevi și un total de 700 de persoane sub 25 de ani, numărul acestora scăzând cu o treime în ultimii cinci ani.

Sală de sport într-o comună cu drumuri jalnice

La acea vreme, în comuna Mitoc exista asfalt doar pe 2 kilometri din cei 60 de kilometri de drum comunal. În comună exista apă, dar nu exista canalizare. Existau 315 copii în comună, iar în total numărul celor sub 25 de ani era de 665, conform anuarului statistic. De atunci, din cauza migrației și a sporului natural negativ, cifrele sunt mult mai mici.

La Cordăreni nu erau mari diferențe, drumul care trecea prin comună era unul dintre cele mai proaste din județ. Din 40 de kilometri de drum comunal erau asfaltați 14, aveau doar trei kilometri de rețea de apă și nu aveau canalizare. În comună erau 164 de elevi și 500 de locuitori sub 25 de ani, cifrele actuale fiind mai mici, la fel ca la Mitoc.

Curtești stătea mai bine, fiind lângă municipiul Botoșani. Mai avea de asfaltat doar doi kilometri de drum comunal, plus întreaga rețea de drumuri sătești care măsura 50 de kilometri. Încă nu exista apă și canalizare, iar sporul natural era, de asemenea, negativ.

Milioane de euro pentru sport, când nu sunt utilităţi

Așadar, comune fără apă, canalizare, drumuri, cu puțini tineri, primeau milioane de euro pentru a face săli de sport. Asta în timp ce la școli și licee din municipiile Botoșani sau Dorohoi, cu opt-nouă sute de elevi, ora de sport se desfășura în clasă, pentru că nu exista o sală de sport.

Cam asta este, pe scurt, povestea investițiilor din județul Botoșani. Nu există prioritizare, nici între localități, nici între investiții în aceeași localitate, se folosesc banii care se primesc de la județ – adică banii guvernului – deoarece bugetul Consiliului Județean se duce, în marea majoritate, pe salarii și funcționare, și se construiește ceva, orice, numai să se facă.

Asta pentru că primăriile de comună sau orașe mici funcționează nu ca unități administrative, ci ca hub-uri electorale, menţinute în activitate cu bani de la buget în vederea alegerilor. Dorințele cetățenilor și nevoile comunităților sunt secundare și se intersectează rareori cu deciziile autorităților.

Investiții impuse cu forța

În perioada amintită, când România era condusă de PSD-ul lui Dragnea, primarii din județul Botoșani s-au pomenit în fața a două opțiuni.

Aveau de ales între două feluri de investiții: cămine culturale sau săli de sport. Probabil ca urmare a faptului că existau deja firme de proiectare stabilite pentru acest gen de obiective, care au făcut proiecte tip, aplicate cu mici modificări în toată țara.

Metoda am mai întâlnit-o la modernizarea spitalelor județene, când Spitalul „Mavromati” din Botoșani a fost nevoit să se plieze pe un proiect existent și practic s-a modificat spitalul pentru a corespunde cu proiectul. Astfel că a dispărut o secție, cea de dializă, tărgile nu intrau pe uși, care aveau alte dimensiuni, bolnavii netransportabili nu puteau folosi toaletele deoarece erau prea mici, iar circuitele sanitare au trebuit toate schimbate, pentru a se potrivi cu proiectul.

Parcuri pe bandă rulantă

După aceeași rețetă, comune care aveau nevoie de apă, canalizare și asfalt s-au umplut cu cămine culturale și săli de sport, așezăminte încuiate deseori după inaugurare şi unde s-au mai ținut nunți, șezători anuale și întâlniri electorale.

Rețeta nu a fost inventată de Dragnea, ci doar continuată. Anterior, prin programele Elenei Udrea, aceleași comune fără apă, gaz, iluminat public și asfalt au fost scoase ca fiind localități care nu aveau destul spațiu verde și au fost nevoite să construiască parcuri, acțiune semnalată în premieră de „Monitorul de Botoșani”. Așa că lângă sutele de hectare de islaz comunal, au apărut parcuri, pentru mai mult spațiu verde, conform normelor europene. Evident, respectivele norme se refereau la orașe aglomerate, nu la mediul rural, dar era vorba de niște bani europeni intrați în buzunarele firmelor de partid.

Parc Durneşti

Rețeta e aceeași, dar cu mai mulți bani

Rețeta nu s-a schimbat nici în legislația 2020-2024, doar că a beneficiat de fonduri mai generoase, datorită PNRR și a programului Anghel Saligny – pușculița pentru bani de la partid destinați primarilor.

S-a continuat peste tot cu sălile de sport și căminele culturale, au apărut și unități medicale în anumite comune, însă fără personal, practic singura lor activitate fiind să trimită bolnavii la Botoșani.

Au rămas însă și bani, sau au fost create programe dedicate pentru asfaltări, rețele de apă și canalizare, iar comunele care aveau deja săli de sport începeau să intre treptat în rândul lumii.

Doar 26 de UAT-uri pot plăti singure salariile angajaţilor

Pentru că veniturile proprii ale comunelor sunt foarte mici – doar 26 de UAT-uri din cele 72 își pot plăti singure salariații din venituri proprii – banii de la județ au devenit foarte importanți, chiar vitali pentru primari. Fondurile proprii provenite din cotele defalcate din TVA sau taxe și impozite sunt insignifiante în majoritatea localităților din mediul rural, persoanele cu loc de muncă fiind foarte puține. De exemplu, la Mitoc, pe vremea când primarul hotăra să facă sală de sport, erau doar 41 de persoane angajate cu carte de muncă în toată comuna.

Din cauză că veniturile proprii sunt atât de mici, cele mai multe localități nu au nici bani pentru a acoperi contribuția proprie, de aproximativ 10%, la eventualele proiecte europene depuse, așa că primarii sunt condamnați să stea la mila șefilor de la județ.

Amploarea migraţiei politice

Cum banii din bugetul județului sunt folosiți politic, iar locuitorii comunelor sau orașelor din Botoșani sunt pedepsiți dacă nu au votat cu cine trebuie, primarii schimbă partidele și trec la formaţiunea care are președintele Consiliului Județean, pentru a avea șanse la finanțări viitoare.

Pentru a vedea amploarea fenomenului migraţiei politice este suficient să aruncăm o privire asupra mişcărilor de trupe care se fac la Botoşani înainte de alegerile locale din luna iunie. Judeţul este unul dintre cele mai afectate de traseismul politic, elocvent fiind faptul că unul din patru primari schimbă tabăra înainte de alegeri.

PNL, marele perdant înainte de alegeri

Marele perdant este PNL, care rămâne fără 11 dintre cei 28 de primari (pierde 40% din total), migraţia fiind practic într-un singur sens, către PSD, care culmea este şi partener de guvernare. Astfel, dintre cei 11 primari liberali care părăsesc partidul, 10 pleacă la PSD, iar unul spre AUR.

Liberalii au atras la rândul lor doi edili, un independent şi un pesedist (cel din comuna Roma), însă acesta din urmă s-a răzgândit după câteva zile şi a revenit „la matcă”. Acesta a fost reprimit cu braţele deschise de preşedinta PSD Botoşani, Doina Federovici, care cu doar câteva zile înainte era făcută cu ou şi cu oţet de primarul rebel. Umplut de ridicol după ce a vrut să schimbe două partide în trei zile, primarul Mihai Asiminicesei a spus senin: „Rămân aici, la PSD, nu mai plec. Aşa e în perioada asta!”.

De altfel, imaginea şifonată din cauza traseismului este ultimul lucru la care se gândesc primarii, primordial fiind interesul personal şi cel politic.

Primarul liberal de Cândeşti, care a plecat cu arme şi bagaje la PSD, spune că aceasta este singura variantă pentru ca şi în comuna lui să vină mai mulţi bani.

„Am făcut asta pentru binele comunității, ne-am dorit să avem fonduri mai multe, vedem că este un partid mai puternic, ăsta e singurul motiv care m-a dus acolo. Am avut o colaborare bună cu doamna președintă de CJ. În privința fondurilor, când au fost, le-a dirijat către primarii PSD. Sper să fie o decizie bună, de asta am făcut-o”, declară primarul Cândeștiului, Ștefan Coțofrec.

Traseişti lăsaţi cu ochii în soare

Cei care au gândit la fel s-ar putea însă să-şi fi făcut calcule greşite. Asta deoarece după ce şi-a umplut tolba cu primari racolaţi de la PNL şi de la alte partide, şefa CJ şi a PSD Botoşani, Doina Federovici, a anunţat brusc că ea nu va mai candida pentru un nou mandat de preşedinte la judeţ. Mai mult, ea a precizat că încă de dinainte de prima candidatură a spus că va sta un singur mandat în fruntea CJ, deşi nimeni nu-şi aduce aminte de o astfel de declaraţie.

Lămurirea situaţiei ar putea veni însă din altă parte. Chemată cam des la DNA în ultimele luni, după ce procurorii anticorupţie au descins atât la Spitalul Judeţean, în scandalul angajărilor măsluite, cât şi la sediul PSD şi chiar acasă la Doina Federovici, şefa CJ pare că şi-a făcut un calcul simplu: preşedinţia CJ îi oferă doar influenţă în judeţ, în timp ce un loc în Parlament poate oferi în plus şi imunitate parlamentară.

Ultima ofertă

Sesizând că primarii liberali care au fugit la PSD au rămas cumva în ofsaid, conducerea PNL Botoşani le face o ultimă ofertă traseiştilor, care sună însă şi a ultimatum. Declaraţia în acest sens a fost făcută vineri, pe 5 aprilie, la lansarea candidaţilor PNL pentru alegerile locale, în prezenţa liderului naţional Nicolae Ciucă.

„Erau primari de trei, patru, cinci mandate, a fost foarte curios pentru mine. Am văzut așa, că au plecat de la tata de acasă și s-au dus la mama, dar, culmea, mama a fugit și ea de acasă. Acum, ce fac ei? Nu au rămas orfani, dar sunt niște copii părăsiți și o să vedeți că o să se uite înapoi la tata. Le transmit de acum, dacă, poate, 1-2 dintre ei își revin, ne uităm la ei, dar după aceea nu-i mai primim pe niciunul înapoi”, a declarat Cătălin Flutur, candidatul liberal la Primăria Municipiului Botoșani.

Noul șef al PNL Botoșani, Valeriu Iftime, candidat la preşedinţia CJ, se declară şi el dezamăgit de plecări şi recunoaşte că PNL va avea probleme în campania electorală.

„Nu a fost nimeni să îmi spună de vreo nemulțumire, în afară de domnul Gireadă care și-a declarat lipsa de empatie față de mine. În rest, n-am avut vreun primar care să spună ceva. Povestea este că suntem în perioada în care primarii pot să își exprime dreptul de pleca dintr-o parte în alta. Sunt dezamăgit că pleacă oamenii ăștia. Măcar bine că s-a făcut acum, când am timp să reconstruiesc”, spune Valeriu Iftime.

USR a pierdut singurul primar pe care îl avea în judeţ

Situaţia este şi mai gravă la USR, care a pierdut singurul primar pe care îl avea la Botoșani. Edilul şef de la Dimăcheni este cel care spunea că a găsit un dezastru când a ajuns la primărie, și financiar și pe teren, comuna fiind declarată de presa centrală „cea mai săracă din țară”.

A reușit, cumva, să facă în 2023 toalete la școala din comună și un teren de sport. În rest s-a lăudat doar cu stoparea cheltuirii aiurea a banului public, însă asta nu i-a încălzit foarte tare pe locuitorii comunei, deoarece banul public, cheltuit justificat sau nu, nu a mai venit absolut deloc.

Contactat pentru a motiva plecarea sa la PSD, primarul Marinel Moruz nu a dorit să comenteze. Primarul anterior al Dimăcheniului, sub care comuna a fost declarată cea mai săracă, era chiar de la PSD.

Debandadă înainte de alegeri

Toate aceste permutări conturează un tablou haotic pe scena politică botoşăneană înainte de alegeri. Lucrurile se întâmplă aparent fără logică, dar şi extrem de rapid.

Elocvent în acest sens este faptul că, pe timpul documentării materialelor din seria „Judeţul investiţiilor fără cap”, s-a întâmplat frecvent să vorbim cu un primar, liberal să zicem pentru că de aici au fost cele mai multe plecări, iar peste câteva zile să aflăm că acesta a migrat brusc la PSD.

Migraţia în sine nu are mare miză ca subiect jurnalistic, mai ales în contextul în care traseismul înainte de alegeri este ceva notoriu, însă situaţia a venit „la pachet” cu un alt fenomen: de unde primarii erau iniţial foarte dornici să se laude cu realizările lor, ulterior, când au devenit presaţi de candidaturi şi de alegerea partidului „potrivit”, aceştia au devenit mult mai suspicioşi în a ne răspunde la întrebări, dar şi foarte greu de găsit.

„Contează să faci parte din partidul potrivit”

În aceste condiţii şi a războiului pe faţă pentru a ajunge la şefia localităţilor, apare firesc întrebarea, „contează atât de mult partidul ca să fii reales, iar apoi să fii supus şefului de la judeţ ca să aduci ceva bani în comună?”. Iar răspunsurile primarilor, fie ei statornici politic sau nu, sunt de-a dreptul dezarmante.

Spre exemplu, primarul de Româneşti, ales pe listele ALDE, recunoaşte senin că dacă nu conlucra cu PSD nu reuşea să aducă bani în comună, aşa că pentru a simplifica lucrurile a revenit în tabăra social-democrată.

„ALDE nici nu a putut, nici nu a avut cum să mă ajute şi nici nu m-a ajutat. Eu mă trag din PSD, am rămas în relaţii foarte bune cu conducerea PSD la nivel de judeţ şi conlucrăm în continuare”, spune Dumitru Buzoianu, primarul de Româneşti.

Edilul şef de la Truşeşti spune şi el tranşant că, atunci când faci parte dintr-un partid mare, altfel se deschid uşile.

„Unde te duci, te întreabă: da de unde eşti, de la PNL, de la PSD? Domnule, de la PSD sunt!… Contează. Aşa am cunoscut mulţi oameni influenţi la Bucureşti”, spune Petru-Grişa Ailenei, primarul de Truşeşti.

Situaţia este confirmată de primăriţa PSD de la Vârfu Câmpului, Maria Huţu, care spune că un trio politic aliniat perfect este reţeta garantată a succesului.

„În momentul în care tu, ca primar, ai preşedinte de consiliu judeţean, mai ai şi guvern, sigur că lucrurile merg altfel. Păi în primul rând ai informaţia!”, spune sincer Maria Huţu.

„Mulţumim, din inimă, partidului!”

Apartenenţa politică la un partid mare nu este însă suficientă, astfel că edilii trebuie să ţină cont şi să le mulţumească ori de câte ori au ocazia celor care dau drumul la bani.

„E greu. Dar mulţumim Consiliului Judeţean, ne-a ajutat. Ne-a dat bani la piatră, unii n-au fost mulţumiţi, dar eu sunt mulţumit şi cu atâta. Mulţumim doamnei preşedinte, eu sunt mulţumit”, spune Petru-Grişa Ailenei, primarul de Truşeşti.

Recunoscători trebuie să fie şi cei care nu fac parte din PSD, dar care ştiu că trebuie să fie atenţi să amintească de unde vin banii.

„Programul prin Anghel Saligny practic PSD-ul mi l-a oferit şi chiar le-am mulţumit la momentul respectiv. Deci conlucrăm cu PSD-ul”, spune Dumitru Buzoianu (ALDE), primarul de Româneşti, care pentru a simplifica lucrurile şi-a oficializat plecarea la PSD.

Realitatea deformată

Cel mai grav este că toată această grijă a primarilor şi candidaţilor la alegerile locale să facă parte din „famiglia” politică potrivită îi determină pe aceştia să considere că aşa este perfect normal. Obişnuiţi să se „căciulească” ani şi mandate la rând pentru banii care vin doar pe filieră politică, primarii nici nu îşi pun problema că pot bate cu pumnul în masă la şedinţele de CJ sau la ministere având în spate legitimitatea dată de voturile a mii de oameni, ci acceptă supuşi starea de fapt.

Această percepţie total eronată a vieţii politice îi face şi pe primarii cu state vechi să considere că totul se face la mica înţelegere, iar influenţa şi banii care vin politic de sus în jos pot cumpăra orice. Aşa se explică şi de ce, aproape la fiecare documentare în teren pentru materialele din seria „Judeţul investiţiilor fără cap”, la finalul interviurilor primarii îi întrebau direct pe reporterii Monitorul „cât costă să iasă un material frumos”, sau „dar «contrăcţelul» pentru reportaj unde este?”.

Astfel, primarul de Durneşti Vasile Sasu ne-a sugerat că putem facem un contract pentru material şi să-i spunem cât are de plătit, deoarece „aşa fac jurnaliştii care ajung prin comună”, iar primarul de Truşeşti Petru-Grişa Ailenei, a cărui cea mai mare dorinţă este să facă cinematograf în localitate, ne-a spus şi el: „domnule, mie să-mi spuneţi: cât costă, costă”.

Şi primăriţa de Vârfu Câmpului, Maria Huţu, ne-a spus după interviu că „o putem rezolva şi cu partea financiară dacă trebuie”, deoarece „ştiţi, noi mai avem acolo ceva fonduri pentru un protocol, imagine, promovare”.

Traseiştii devin „oameni de nota 10”

Cât despre șefa PSD și președinta CJ Doina Federovici, faptul că păstoreşte sistemul în care influenţa şi banii vin doar pe filieră politică nu este deloc o problemă sau o chestiune de moralitate ori de etică. Noii edili trecuți la PSD au devenit peste noapte „oameni de nota 10”, „administratori pricepuți” și „oameni de echipă”. Este posibil ca primarii respectivi să primească şi niște bani pe ultima sută de metri pentru a mai finisa una-alta.

Spre exemplu, la Dângeni, la câteva zile după trecerea la PSD a primarului Claudiu Ilaș, ca prin minune s-a deschis și inaugurat brusc sala de sport din comună, manifestare la care a participat un alai de pesediști conduși de Doina Federovici. Pentru că a participat și șefa PSD, sala a fost și sfințită, ca toate obiectivele inaugurate de președinta CJ.

Câte puțin la fiecare, dar vorbe multe și ceremonii de inaugurare

Pentru că banii disponibili sunt foarte puțini, președinta CJ adoptă aceeași tactică ce a avut succes pe vremea lui Dragnea, în care se realiza ceva, indiferent ce, în fiecare comună cu primar PSD. Realizările, chiar dacă minore, sunt prezentate cu mare tam-tam, emblematic fiind cazul heliportului din Botoșani, care este, în fond, o platformă betonată de 15×15 metri, cum are orice gospodar în curte. Asta mai e și vopsită, și are în plus ceva balize radio.

Făcut în cinci ani, chinuit, cu proiectul greșit de două ori, aproape pierzând la milimetru finanțarea, a fost inaugurat cu pompă, oficialitățile au ținut discursuri, și-au dat plachete și medalii unii altora, iar un alai de preoți a sfințit realizarea.

Proiecte pe bază de politizare

Însă, într-un județ cu așa multe nevoi, prioritizarea și nu politizarea investițiilor era necesară. Dar pentru că grija principală este de a avea primării care funcționează ca agenții electorale avem întâi săli de sport la kilometri de şcoală sau ţinute în frig, parcuri, adăposturi nefolosite, şcoli fără copii, dispensare și centre culturale goale, şi abia în cele din urmă asfalt.

În afară de drumul strategic, terminat cu cinci ani mai târziu față de termenul inițial și la preț de autostradă, nu există proiecte județene importante, cum ar fi o conductă de apă spre Flămânzi, foarte importantă pentru comunele din zonă.

Conducta actuală e de capacitate foarte mică și foarte veche, practic o strecurătoare. Fapt ce face ca toate comunele din zona Flămânzi să aibă rețele de alimentare cu apă, dar să nu aibă acest serviciu, în cele mai bune situații fiind câteva ore pe zi apă curentă. Proiectul este abia în faza de proiectare, deși problema e veche de zeci de ani. S-a optat în schimb pentru investiții mai „la vedere”, care se finalizează într-un ciclu electoral, în vederea alegerilor.

Dar când va fi gata va fi prezentată ca un mare triumf al PSD, la fel cum s-a procedat cu drumurile asfaltate abia în 2023 și 2024, uitat fiind faptul că Botoșani a fost singurul județ din țară unde oamenii au făcut ani la rând mitinguri în fața CJ pentru a avea drumuri județene asfaltate.

Banii puțini îi ajută pe cei care îi împart

Pentru a avea o idee ce luptă acerbă se desfășoară pentru banii publici, trebuie să ne uităm la bugete. În 2022, veniturile totale ale județului Botoșani, conform Ministerului Finanțelor, erau 1.605.013.898 de lei. Veniturile proprii ale CJ Botoșani, din taxe, impozite și cotele defalcate pe TVA erau de 489.975.972 lei, iar cheltuielile totale erau 505.904.536 lei.

În bugetul aprobat de consilierii județeni pe 2024, totalul veniturilor la CJ este de 488.301.000 lei, din care venituri proprii 83.133.000 lei, iar cheltuielile sunt de 537.301.000 lei. Adică, mai pe scurt, fără bani de la bugetul statului Consiliul Județean abia ar plăti salariile.

De fiecare dată când președinta Doina Federovici povestește de investiții plătite „din bugetul Consiliului Județean”, de fapt vorbește de bani primiți de la bugetul de stat, detaliu pe care uită să-l amintească.

Ce soluţii ar fi

Dacă sistemul actual va fi perpetuat, starea de fapt nu se va schimba vreodată. Vom avea la nesfârșit investiții inutile sau aiurea, primari care trec de la un partid la altul pentru a primi bani, alegeri trucate, de fapt, cu banii noștri. Asta mai ales în zonele sărace precum județul Botoșani, unde în lipsa oamenilor care lucrează cu carte de muncă și a agenților economici din rural nu vor exista nici bani la bugetele locale.

Soluția este evident, reforma administrativă, pe care însă nu vrea nimeni să o facă, deși numărul comunelor care nu pot plăti nici salarii din veniturile proprii este foarte mare în țară (46 la Botoșani), iar depopularea este masivă în mediul rural (în Botoșani doar 39 de comune au peste 3.000 de locuitori).

Primarii și angajații din primării sunt fericiți și mulți, la nivelul țării au ajuns la 466.000 de persoane, din care 150.000 sunt angajați în sistemele de sănătate și educație. Așadar aproape 315.000 de oameni lucrează în sistemul administrativ local, primării, consilii județene și instituții subordonate.

Într-un răspuns transmis publicației CursdeGuvernare.ro, reprezentanții Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Locale, menționează că instituția nu a elaborat până acum vreun proiect, draft de lucru, conținând o posibilă reformă a UAT-urilor. Ministerul Dezvoltării a precizat că procesul ar putea fi posibil doar după 2025.

Primarii ştiu ce vor oamenii, dar aleg altceva

Cei mai mulţi dintre primarii intervievaţi în seria de materiale „Judeţul investiţiilor fără cap” ştiu foarte bine care sunt aşteptările oamenilor.

„Lumea vrea lumină, drum, apă, canalizare”, spune dintr-o răsuflare edilul de Truşeşti Petru-Grişa Ailenei (PSD). Cu toate acestea, cea mai mare ambiţie a sa este să le facă oamenilor cinematograf modern fix în centrul comunei, peste drum de primărie.

La celălalt capăt de judeţ, şi primăriţa Maria Huţu, din Vârfu Câmpului, ştie care sunt aşteptările alegătorilor.

„Şi tineretul vrea asfaltare, dar şi ăia bătrâni, care îmi spun: doamna primar, mai facem asfaltul acela? Eu nu vreau să mor. Popa vreau să mă ducă pe asfalt la biserică”, spune Maria Huţu (PSD).

Astfel, primarii, care se doresc şefi peste nişte comunităţi care se micşorează de la o zi la alta, par că încep să realizeze că lucrurile nu vor mai merge mult timp aşa, cu livrarea unor investiţii de care oamenii nu au nevoie. Asta deoarece vârstnicii care nu au mari aşteptări mor, iar cei care vin din urmă îşi doresc cu totul altceva.

„Eu am grupuri în comună, care îmi spun: eu la Londra am văzut aşa, la Veneţia am văzut aşa…Tinerii au o altă viziune”, recunoaşte Maria Huţu.

Cum putem reacţiona

Altă viziune înseamnă de fapt că pentru mulţi oameni nu mai este suficient nici măcar să aibă lumină, apă la robinet, gaz metan, asfalt şi canalizare în localitatea lor natală, chiar dacă acestea sunt absolut necesare. Oamenii din mediul rural vorbesc tot mai des de „o făbricuţă acolo”, de şcoli moderne şi de unităţi medicale unde chiar găseşti un medic atunci când ai o problemă de sănătate, aşa cum au văzut în peregrinările lor prin occident.

Din păcate, cei cu o altă viziune, tineri sau trecuţi prin viaţă, sătui de aranjamentele mărunte şi de proiectele inutile livrate de primarii lor, spun prea des „nu-mi trebuie să mă duc la vot, oricum nu se schimbă nimic”. 2024 este însă un an cu totul aparte. Un an cu patru rânduri de scrutine, primul în care îi putem alege începând de la cei care ne vor conduce comuna sau oraşul, până la cei care ne vor face legile, ne vor guverna ţara şi ne vor reprezenta interesele în Uniunea Europeană.

-Cătălin MORARU

-Cristian MOROŞANU

*Material realizat în cadrul proiectului EPIC, finanțat de Internews

Știai că poți susține Monitorul fără să scoți bani din buzunar? Durează mai puțin de un minut să redirecționezi 3,5% din impozit către asociația noastră. Completaţi formularul de mai jos, iar de restul ne ocupăm noi.

https://formular230.ro/asociatia-monitorul-de-botosani