Cică atunci când au venit nenii ăia de la DNA pe la cejeu, mai era și niște oameni pe care nu-i știa nimeni care umbla cu niște fire prin pereți. Drept pentru care conversațiile între angajați a devenit foarte scurte, uneori monosilabice, chiar. Dar acea perioadă nefastă s-a încheiat. Pentru că cejeul Doiniței se mută în altă parte, ca să se facă renovare interioară. Că prea afla lumea tot, dom’le, noroc cu curățenia asta în care se dau jos pereții. Problema e că nu mai găsesc o clădire așa mare în care să încapă toți angajații, dar vin la slujbă în schimburi. Și nici nu mai contează, în fond, stai mai înghesuit, dar schimbi și tu o vorbă liniștit cu vecinul de birou fără să tremure inima-n tine. Că e inuman, să stai ca mutu’ și să te uiți la pereți opt ore, o luau dracu razna oamenii ăia și e păcat, că salariile-s bune.
