De zeci de ani botoșănenii așteaptă să vadă cu ochii lor că și Botoșaniul contează pentru politicienii care conduc această țară. Așteaptă să vadă că nu-și mai strică mașinile pe drumuri sparte și cârpite, că spațiile verzi arată ca mici oaze de relaxare, că mult lăudata moștenire culturală are și edificiile, finanțarea și respectul real al decidenților locali și centrali. În realitate, însă, botoșănenii s-au ales, de cele mai multe ori, cu așteptarea.
Teatrul ”Mihai Eminescu” – îl așteptăm de peste 10 ani!
A fost construit în doar 2 ani între anii 1912-1914 din donațiile botoșănenilor sătui să tot aștepte bani de la capitală. De atunci a trecut prin bombardamente, a fost refăcut, a devenit un simbol al municipiului și județului Botoșani, dar în ultimii 10 ani a fost cunoscut drept ”caria din centrul orașului”. Aceasta pentru că autoritățile PSD și PNL ale Botoșaniului au demarat reabilitarea Teatrului ”Mihai Eminescu” în 2014 și, nici după aproape 10 ani, nu au terminat. În toți acești ani am asistat la un șir interminabil de conflicte politice, amenințări, anchete DNA și multe, multe promisiuni.
Epopeea reabilitării a început în 2011, când autoritățile botoșănene au luat în considerare restaurarea clădirii, aceasta necesitând reparații urgente, chiar vitale pentru funcționalitatea teatrului. A fost depus un proiect pentru finanțare europeană și s-au obținut peste 5 milioane de euro pentru lucrările planificate. Acestea au demarat în 2014 și au fost oprite după doar trei luni, pentru că proiectul părea să nu țină cont de realitatea din spatele tencuielii. De atunci, teatrul ”Mihai Eminescu” a devenit subiect de dispute și blocaje politice între PSD și PNL, autoritățile municipale pierzând de două ori banii europeni cu destinația reabilitării. Lucrările au ajuns să coste cca 20 de milioane de euro, bani pentru care municipiul Botoșani a trebuit să facă un megacredit bancar. Ultimul termen anunțat cu surle și trâmbițe era finalul lui 2023. Deloc surprinzător, însă, acesta a fost prelungit cu încă 90 de zile ”momentan”, așa cum s-a exprimat primarul Cosmin Andrei, pentru că, din nou, proiectanții au greșit ceva.
Timp de 10 ani s-au schimbat constructorii, s-au schimbat primarii, însă ceea ce nu s-a schimbat este așteptarea celor care vor să se bucure de mult lăudata viață culturală botoșăneană. În toți acești ani actorii și spectatorii noștri au fost înghesuiți și înfrigurați în spațiile Casei Tineretului, clădire veche ce ar necesita, la rândul său, reabilitarea. Tinerele generații, care ar fi putut să descopere universul și farmecul teatrului într-o clădire special construită pentru asta, au crescut, pleacă la facultăți fără să fi cunoscut farmecul teatrului din orașul natal, pleacă în centre unde autoritățile au reușit să-și arate competența și respectul pentru actul cultural.
”Teatrul „Mihai Eminescu” , atât de bine cunoscut bunicilor vremurilor prezente, dar atât de misterios adolescenților și copiilor de astăzi, a fost cândva una din bijuteriile orașului. Va însemna ceva pentru următoarea generație? Se va îndura cineva să restaureze una din cele mai importante construcții botoșănene?”, scria în 2022 Luciana Elena Bordianu, o elevă de clasa a XI-a, într-un ziar local.
”După 10 ani de așteptare și sume imense pierdute și plătite din banii noștri, să nu îndrăzniți să vă lăudați în acest an electoral cu reabilitarea clădirii teatrului. Arată ceva mai bine, poate chiar va fi gata în acest an, însă această lucrare este o rușine pentru administrația PSD-PNL de care botoșănenii au avut parte în toți acești ani.”, este mesajul pe care ar trebui să-l transmită fiecare botoșănean edililor șefi ce se pregătesc din nou să candideze.
