Ciprian MITOCEANU
scriitor
Se tot întâmplă în România. Ţara minunată cu a treia mare creştere economică de pe glob. O ţară în care există mai multe state, unul mai paralel decât altul. În ţara afectată de o creştere economică fără precedent se moare din cauza lipsei unor medicamente de strictă necesitate. Sulfatul de magneziu, un medicament de uz cardiologic şi obstetrical lipseşte de nouă luni de zile din dotarea celor de la Urgenţe. Cel puţin asta e situaţia recunoscută de cei de la Bucureşti. Şi alături de sulfatul de magneziu mai lipsesc încă cel puţin treizeci de medicamente care pot face diferenţa între viaţă şi moarte. Adenozina, printre altele, folosită pentru resuscitarea celor aflaţi în stop cardiac. N-ar trebui să ne mire. Sistemul sanitar din ţara cu cea mai importantă creştere economică din Europa a fost mereu în criză. Medicii pleacă peste hotare, sătui să tot aştepte zilele mai bune pe care politicienii le tot promit. Sunt urmaţi la mică distanţă de asistente, infirmiere. Chiar şi femeile de serviciu şi portarii părăsesc corabia care, deşi ia apă la greu, susţine că nu se scufundă. Bine, aceasta este părerea politicienilor, dar de vreme ce ei trăiesc în statul paralel e clar că ei au parte de îngrijire în alte spitale decât cele din România. Fostul premier, Ponta, s-a tratat pe la turci pentru o chestie minoră la genunchi. Ştia el ce ştia. Alţii se duc în Austria. E mai ieftin şi mai sigur ca în România, ţara în care dezinfecţia spitalelor se face cu apă chioară. Şi, în timp ce creşterea economică ne zdrobeşte de-a dreptul, se moare din cauza lipsei medicamentelor de primă necesitate. S-ar putea să surprindă, dar aceste medicamente nu costă o avere. E vorba despre sume până în cinci lei dar, chiar şi aşa, statul nu reuşeşte să le asigure pentru Urgenţe şi SMURD. De fiecare dată când lipsa este reclamată se cere să se facă un raport şi cu asta s-a cam terminat tot. Birocraţia sufocă sistemul, incompetenţa celor de la minister e dincolo de orice limite. Mor oamenii pe stradă pentru cinci lei sau mai puţin, dar valul de revoltă se lasă aşteptat. Guvernanţii, în loc să caute soluţii viabile fac tot posibilul să pună pumnul în gura celor care protestează. Primăriţa Firea şi-a pus în gând să plaseze un târg de Crăciun taman în Piaţa Victoriei. Acolo unde se protestează. A renunţat la idee după ce protestatarii i-au demontat schelele şi a fost trasă de urechi de premierul Tudose. Care a simţit el ceva şi vrea să fie simpatic atunci când s-o întâmpla ceva. Dacă s-o întâmpla… Pentru orice eventualitate. Curios e că Firea, cu apucăturile ei de ţaţă – chiar dacă e vorba de un post ca Antena 3 nu ţipi la toată lumea şi te cerţi cu mâinile în şold, gest care spune ceva de genul „cine sunt eu şi cine mă rog sunteţi voi?”- se bucură de ceva susţinere. O gloată masivă ce o visează la Cotroceni. Şi care a şi sărit cu susţinerea de îndată ce Firea a dat pe gură replici demne de mahalaua de care-i vine atât de greu să se despartă. Evident, o parte dintre susţinători e reprezentată de postaci. Cu ceva timp în urmă jurnaliştii de la un cotidian central au demonstrat că o parte dintre comentariile favorabile de la un interviu cu Firea provenea de la calculatoarele din Primăria Generală. Interesant… Angajaţii primăriilor se plâng că sunt sufocaţi de sarcini, dar găsesc timp să-şi susţină primăriţa. Dar postacii au reuşit să contamineze o masă de oameni care devine zilnic din ce în ce mai mare. O masă care zbiară că n-o să mai fie târg de Crăciun în Piaţa Universităţii. Curios, până acum cum s-au descurcat bucureştenii fără un astfel de târg? Mai încă două, dar sunt unii care vor musai târg în Piaţa Victoriei. Pentru adunătura contaminată de iubirea pentru Firea e mai tragic că nu se mai ţine un târg decât faptul că la Urgenţe lipsesc medicamente de strictă necesitate – unele de ani buni. Această adunătură amorfă şi lipsită de capacitatea de a gândi cu propria minte (de unde aşa ceva?) are pretenţia că nu e manipulată şi strigă împotriva celor care vor să destabilizeze ţara. Adică împotriva celor care protestează. Cumva, ne-am întors în anii minunaţi pentru Iliescu, atunci când cine gândea altfel era duşmanul patriei pe care voia s-o distrugă lovind în singurul lider capabil să o ţină pe picioare. Iar strada reacţiona imediat („IMGB face ordine!”, „Iliescu, dacă vrei, te scăpăm de derbedei”). Curios e că majoritatea celor care contaminaţi de maladia Firea sunt oameni în vârstă, cu probleme de sănătate. Care au mai multă nevoie de medicamente la Urgenţe decât de târg. La târg te duci dacă ai şi bani, la Urgenţe ajungi fără să-ţi doreşti. Dar mulţi nu realizează de ce anume este cu adevărat nevoie în ţara asta. Decât când e prea târziu.
