Sfântul Vasile a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), fiind preot al Bisericii din Ancira. El era cunoscut tuturor din vremea lui, mai ales pentru râvna sa de a apăra dreapta credință ortodoxă, împotriva chiar şi a împăratului celui păgân pe care l-a mustrat public pentru necredința sa şi relele lui fapte împotriva creștinilor, motiv pentru care sfântul a şi fost aruncat în închisoare.
Când împăratul a căutat să-l câștige de partea sa pe sfânt, spre a nu-l omorî şi a tulbura poporul împotriva lui, Sfântul Vasile i-a răspuns, zicând: „Eu în Hristos al meu cred, pe Care tu îl lepezi pe când El ţi-a încredințat ție împărăția aceasta pământească; de aceea va fi luată ea de la tine, foarte curând”. Şi alte asemenea profeții, descoperite de Dumnezeu sfântului.
Împăratul Iulian s-a umplut de mânie mare auzind acestea. Drept urmare, el a poruncit ca trupul sfântului să fie jupuit de viu în fâșii de piele. După alte câteva zile, împăratul a venit iar la el, să vadă dacă nu a renunțat la cele dintâi. Văzându-l pe împărat, sfântul a luat o fâșie de piele şi, aruncând-o la picioarele lui, zise: „Apucă şi mănâncă, împărate, căci dulce îți este ție acest fel de hrană, iar mie Hristos îmi este Viața!” Rușinat, împăratul a plecat din Ancira, iar chinuitorii şi-au continuat porunca până ce sfântul şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 363.
Sf. Drosida
A fost fiică a împăratului Traian. Conform sinaxarului din mineiul lunii martie, sfânta era creștină în ascuns și ajuta 5 măicuțe să îngroape, în ascuns, trupurile martirilor creștini. Logodnicul ei, Adrian, sfetnic al împăratului, a organizat o „pândă” în urma cărora sfânta și cele cinci maici au fost prinse. Pe scurt, maicile au fost ucise topite fiind în niște vase de aramă. Sfânta Drosida însă, dorind să meargă să moară şi ea pentru Hristos, realizând pe drum că nu a fost botezată, s-a botezat singură şi după puține zile a trecut la Domnul.
Numai moartea
Ecaterina Jagello era soția principelui finlandez Wasa. Când acesta, acuzat de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, îl rugă pe regele suedez Heinrich să poată împărți cu soțul ei perioada de detenție. Regele se îngrozi şi căută s-o convingă pe prințesă să uite de soțul ei: „Știți că soțul dumneavoastră nu va mai putea vedea niciodată lumina zilei?” „Știu, maiestate!” „Știți, de asemenea, că nu mai este tratat ca principe, ci ca trădător?” „Da, știu, dar indiferent dacă este liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el rămâne totuși soțul meu”. „Dar după toate cele întâmplate nu vă mai leagă nimic de el. Acum sunteți liberă!” Ecaterina își scoase verigheta din deget şi o arată regelui spunându-i: „Citiți, maiestate!” Pe verigheta erau scrise doar două cuvinte în latină: morsa sola (Numai moartea ne poate despărţi!)
Şi Ecaterina merse cu soțul ei la închisoare şi împărtăși cu el 17 ani grei de suferința şi de lipsuri, până când regele Heinrich muri şi soțul ei a fost eliberat.
Preot Olivian SANDU
