A îmbrăţişat viaţa de sihastru din tinereţe. Nu se cunoaşte locul naşterii Sfântului Iacob şi nici eparhia pe care a păstorit-o. Ştim că a fost episcop şi ca în vremea împăratului Constantin Copronim (741-775), a îndurat multe prigoniri şi chinuri pentru că s-a opus celor care luptau împotriva sfintelor icoane.
Despre sfinți
„Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc și slăvesc pe cei ce Mă slăvesc”, zice Domnul [Pr 8,17; 1 Rg 2,30],
Dumnezeu e slăvit întru sfinții Lui, iar sfinții sunt slăviți de Dumnezeu. Slava pe care Domnul o dă sfinților e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt așa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie și de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cerești.
Nu vă mirați de aceasta. Domnul iubește făpturile Lui atât, încât a dat omului revărsarea Duhului Său Sfânt și în Duhul Sfânt omul se face asemenea lui Dumnezeu.
Dar de ce iubește Dumnezeu atât de mult pe om? Pentru că El este Iubirea însăși, și această Iubire nu e cunoscută decât prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt cunoaște omul pe Domnul, Făcătorul său, și Duhul Sfânt umple de harul Lui tot omul: și suflet, și minte, și trup. Domnul a dat sfinților Săi harul Lui și ei L-au iubit și s-au lipit de El până la capăt, fiindcă dulceața iubirii lui Dumnezeu nu te mai lasă să iubești lumea și frumusețea ei. Și dacă pe pământ e așa, cu cât mai mult sunt uniți prin iubire cu Domnul sfinții în cer. Iubirea aceasta e negrăit de dulce și ea vine de la Duhul Sfânt, și toate puterile cerești se hrănesc din ea. Multora li se pare că sfinții sunt departe de noi. Dar ei sunt departe de cei ce s-au îndepărtat ei înșiși și sunt foarte aproape de cei ce păzesc poruncile lui Hristos și au harul Duhului Sfânt.
În ceruri toate viază și se mișcă prin Duhul Sfânt. Dar și pe pământ este același Duh Sfânt. El viază în Biserica noastră, El viază în Tainele ei, în Sfintele Scripturi, în sufletele credincioșilor. Duhul Sfânt unește pe toți și de aceea sfinții sunt aproape de noi; și când ne rugăm lor, atunci prin Duhul Sfintei aud rugăciunile noastre și sufletele noastre simt că sfinții se roagă pentru noi. Sfinții viază în altă lume și acolo, prin Duhul Sfânt, văd slava lui Dumnezeu și frumusețea feței Domnului. Dar în același Duh Sfânt ei văd viața și faptele noastre. Cunosc întristările noastre și aud rugăciunile noastre fierbinți. Cât au trăit pe pământ, au învățat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu; iar cine are iubirea pe pământ, acela o ia cu el în viața veșnică,
Sfinții se bucură de pocăința noastră și se întristează când oamenii îl părăsesc pe Dumnezeu. Le este milă că oamenii trăiesc pe pământ fără să știe că, dacă s-ar iubi unii pe alții, ar fi pe pământ libertate față de păcat; iar acolo unde nu este păcat, acolo e bucurie și veselie de la Duhul Sfânt așa că, ori încotro te-ai uita, totul e plăcut și sufletul se minunează de ce îi este așa de bine și slăvește pe Dumnezeu.
Chemați cu credință pe Maica lui Dumnezeu și pe sfinți și rugați-vă lor!”
Preot Olivian SANDU
