Modul în care ne guvernează amețiții ajunși la butoane nu are nimic în comun cu responsabilitatea și competența. Oamenii ăștia nu știu pe ce lume trăiesc, darmite să conducă o țară. Nenorocit de mulți dintre ei sunt urmașii comuniștilor lui Ceaușescu și Iliescu; alții au crescut în umbra lor și i-au înlocuit atunci când a venit timpul. Hidra din mitologia greacă e poveste de adormit copiii pe lângă clasa politică actuală.
Aleșii și numiții ori câștigătorii concursurilor măsluite habar nu au cum se administrează un bufet sătesc, din ăla care își bazează cifra de afaceri pe o duzină de însetați; ce știu ei despre cârmuit o țară? Ei nu au pricepere, viziune sau cunoștințe; nu au nici măcar dorința de a învăța, iar politica lor se bazează pe comparații. Da, e rău în România, dar să vedeți ce rău e de trăit prin America de Sud, prin Asia și să nu mai pomenim de Africa. Știți ce se întâmplă pe acolo? Vai de steaua lor, bine că noi trăim în România, cea mai frumoasă, cea mai bogată țară din lume…
Mda, la asta se rezumă guvernarea, la comparații. Suntem țara cu cea mai mare creștere economică, chit că asta nu se prea vede în teren, PIB-ul a crescut ceva de speriat; o ducem mai bine ca alții. Care alții? Din ce în ce mai dificil de identificat în ultima vreme, dar știți voi, sunt alții care o duc mai rău. Ucrainenii, de pildă…
Comparația cu alții, la asta se pricep aleșii. Când apare o problemă, aleșii nu se gândesc la o soluție, la o rezolvare rezonabilă, ci găsesc pe cineva cu care să ne compare. O mai țineți minte pe Anca Dragu? Iscusita aia care nu voia să majoreze salariul minim pe motiv că în India și în Brazilia oamenii lucrează pentru doi lei pe zi și că românii au uitat ce înseamnă să lucrezi pentru doi lei.
Dacă nu o mai țineți minte pe Anca Dragu, poate că-l știți pe Marcel. Marcel Boloș, nu șeful lui; ăla e Marcelașul cel Viteaz, care a tăiat dintr-o singură lovitură două sute de mii de posturi la buget, dar pe urmă a pocnit din degete și-au mai răsărit câteva mii.
Revenind la Marcel Boloș, am crezut că omul a fost uns la Finanțe doar pentru a cânta prohodul ministerului. La ce se întâmplă pe acolo, mai mult nu prea ai ce face, cel puțin dacă ești Boloș. Totuși, omul a decis să surprindă pe toată lumea și s-a apucat să-și dea cu părerea. Și pentru că nu știe altceva, a început cu comparațiile. „Suntem singura țară din UE care își permite luxul de a avea indemnizația de concediu medical mai mare decât salariul” – Boloș dixit. A emanat duma asta la dezbaterea moțiunii simple care îl vizează. Să știm și noi în ce țară grozavă trăim; e de mirare că nu ne-au invadat europenii, să huzurească pe indemnizația de concediu medical.
Boloș n-a pomenit un cuvânt despre sistemul sanitar din țările UE, nici despre modul în care Ministerul Sănătății își bate joc de bolnavi. A dat în schimb dovadă de ipocrizie maximă: „știu oare domnii de la USR că România e pe locul I în UE la decese din cauze prevenibile și tratabile?”. Asta o știm cu toții, dar situația nu se datorează indemnizației de concediu, ba dimpotrivă. Acum, că aleșii impozitează cu 10% concediul de odihnă, a cam crescut numărul celor care cad din picioare pentru că amână rezolvarea problemelor medicale. Nu e vorba de zgârcenie sau inconștiență; pur și simplu oamenii nu-și pot permite. Veniturile sunt modeste, asigurarea medicală e ca și inexistentă. Cât cinism, câtă nemernicie… Nu e suficient că omul e lovit de boală într-o țară incapabilă să-i asigure spitale decente, dar statul îl jecmănește de un drept al lui. Chipurile, ca să descurajeze concediile medicale luate pentru alte activități. Pentru Boloș, pentru stat, e mai simplu să taxeze concediul medical decât să-i identifice pe acei indivizi care oferă concedii medicale ilegale. Ciudat mod de lucru; admiți că în cazul concediilor medicale fictive (sunt și din astea, trebuie să recunoaștem) se încalcă legea, dar în loc să-i identifici pe făptași îi pedepsești pe toți beneficiarii de concedii la un loc, bolnavi pe bune sau închipuiți. Nimic despre reforma sistemului, despre drepturile pacienților, doar comparații. Marcele, dacă e așa de bine de trăit în România, de ce fuge toată lumea de aici?