A fost izgonit de împăratul Leon Armeanul (813-820) în insula Proconis, pentru că a sprijinit cinstirea sfintelor icoane. A trecut la cele veșnice în anul 828, după 13 ani de chinuri petrecuți aici.
În secolul al IX-lea, împărații Teodora și Mihail au restabilit cultul sfintelor icoane, l-au alungat pe patriarhul Ioan și l-au ales ca patriarh pe Metodie. După patru ani, patriarhul Metodie a cerut împăraților să-i permită să aducă la Constantinopol moaștele Sfântului Nichifor.
Sfânta Ipomoni – Sfânta Răbdare
S-a născut în jurul anului 1372 în familia lui Constantin Dragastes, unul dintre conducătorii și moștenitorii regatului sârb al lui Ştefan Dușan. A fost crescută având o educație aleasă, dar și o educație creștină temeinică și autentică.
Sfânta Ipomoni la 19 ani s-a căsătorit cu Manuil II Paleologul (1390), cu numai câteva zile înainte ca acesta să devină împărat al Bizanțului. Noua viaţă a sfintei s-a arătat dintru început a fi una plină de încercări și ispite, dată fiind și situația politică critică a Imperiului Bizantin.
Că împărăteasă a iubit poporul. A fost ca o mamă de care oricine se putea apropia pentru a primi mângâiere sufletească și cuvânt ziditor de suflet. Tot ceea ce făcea era însoțit de rugăciune.
Filosoful Georgios Plethon scrie ca în calitate de împărăteasă era de asemenea cunoscută pentru înțelepciunea și dreptatea sa: „A dat dovadă de inteligentă și curaj, mai mult ca oricare altă femeie a vremii sale”.
Sfânta Ipomoni s-a arătat credincioasă soțului ei Manuil, lângă care a viețuit vreme de 35 de ani. Împreună lucrau virtuțile prin cuvinte și fapte. Dumnezeu le-a dăruit opt copii. Din șase băieți, doi au urcat pe tronul imperial, Ioan VIII și Constantin XI (ultimul împărat al Bizanțului), Teodor, Dimitrie și Toma au devenit conducători ai Mistrei, iar Andronic al Tesalonicului. Cele două fete au murit la o vârstă fragedă.
Sfânta Ipomoni i-a crescut pe cei opt copii în dragostea faţă de Hristos sădind întru ei, prin rugăciuni și lacrimi, dragostea pentru virtute. Trei din copii au devenit monahi, Teodor și Andronic fiind tunși în monahism în Mănăstirea Pantocrator, iar Dimitrie în Mănăstirea Didymoteicho.
Împăratul Manuil II, soțul sfintei, lăsând tronul fiului său Ioan VIII, cu două săptămâni înaintea morții sale, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Pantocrator primind numele Matei.
După moartea soțului, împărăteasa a devenit maică (1425) în mănăstirea Sfintei Marta, primind numele Ipomoni (Răbdare). În această mănăstire a viețuit vreme de 25 de ani.
Deși era împărăteasă, Sfânta Ipomoni ajuta la toate treburile în mănăstire împreună cu celelalte maici, făcându-se ascultătoare întru totul Împărătesei Cerurilor.
Sfânta Ipomoni a ctitorit un așezământ pentru bătrâni, ce purta numele „Nădejdea celor deznădăjduiți”. Așezământul era situat în cadrul Mănăstirii Sfântul Ioan, unde se aflau și moaștele Sfântului Patapie Tebeul faţă de care Sfânta Ipomoni avea o râvnă deosebită.
Sfânta Ipomoni a murit pe 13 martie 1450, cu trei ani înainte de căderea Constantinopolului sub turcii otomani și a fost înmormântată în Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol.
Fiul ei, Constantin XI Paleologul, ultimul basileu bizantin, a murit în timpul căderii Constantinopolului, pe 29 mai 1453.
Preot Olivian SANDU
