Marius ILINCARU
editor
„50 #Rezist” au apărat în weekend ideea de democraţie şi au făcut ca Piaţa Victoriei să rămână agora celor care cred că „România nu moare” şi că încă mai are şanse să se facă bine. Da, „50 #Rezist”, aşa cum ironic i-a numit Codrin Ştefănescu, secretarul general adjunct al PSD, au demonstrat că libertatea de exprimare este principala valoare a unui stat european şi nicidecum dictatura, indiferent de cât de catifelată este forma pe care o îmbracă ea. Ceea ce a încercat să facă Gabriela Firea, cu organizarea simultană a trei târguri de Crăciun în cele mai „fierbinţi” pieţe ale Bucureştiului, a fost de fapt un pumn în gură băgat celor care încă mai cred că România trebuie guvernată pentru întregul său popor şi nicidecum doar pentru gloata de şmecheri adunaţi din toate partidele şi încolonaţi în spatele penalilor Dragnea şi Tăriceanu. A fost o răbufnire a statului totalitar de conceptul de care se pare că nu ne-am despărţit nici după aproape trei decenii de la evenimentele din decembrie ‘89. Această şmenuială ieftină era caracteristică mai mult PRM-ului lui Vadim Tudor decât PSD-ului, care ani de zile a încercat să se desprindă de eticheta de neocomunism, dar se pare că a eşuat lamentabil, după ce i-a îndepărtat pe toţi reprezentanţii săi mai de seamă şi mai ales cei care chiar au înţeles cu ce se mănâncă social-democraţia în statele civilizate ale lumii. PSD-ul lui Dragnea a devenit un PRM, ceva mai mare. Cred că ar fi jubilat Vadim Tudor, dacă ar fi trăit, să vadă cum poveştile sale cu generali şi spioni şi toate teoriile sale despre „statul mafiot” şi „statul paralel” au devenit tezele PSD-ului lui Dragnea. De asemenea, s-ar fi bucurat şi pentru oamenii apropiaţi lui, precum Codrin Ştefănescu şi Lia Olguţa Vasilescu, care au ajuns să facă legea în cel mai mare partid al ţării şi mai ales că ei nu s-au schimbat faţă de perioada tinereţii când îi împingea de-a buşilea în Parlament. S-ar fi bucurat Vadim şi să vadă că, la nivel local, foştii săi acoliţi au ajuns personaje de vază în toate celelalte partide, că ţin treaz spiritul PRM prin ceea ce spun şi mai ales prin ceea ce fac sub altă haină. Da, PSD-ul de astăzi, cu Dragnea, Firea, Vasilescu, Ştefănescu şi toţi ceilalţi baroni locali promovaţi prin diverse funcţii de conducere la Bucureşti, este o copie palidă a PRM-ului din zilele de glorie. Iar o copie rămâne o copie şi nu se va ridica niciodată la nivelul originalului. Iar asta încep să o priceapă tot mai mulţi români şi chiar tot mai mulţi membri PSD. Poziţia corectă a premierului Tudose, care încearcă tot mai mult să se despartă de aripa Dragnea-Firea-Vasilescu, arată că PSD-ul e un butoi de pulbere care stă să explodeze. Arată că membrii de partid nu vor să mai fie sclavi pe moşia lui Dragnea de la Teleorman sau a lui Pandele de la Ilfov. Ei, doar ei, sunt cei care vor putea să schimbe PSD-ul, să schimbe direcţia periculoasă pe care acesta o imprimă acum ţării şi mai ales să readucă democraţia în partid şi la guvernare. Probabil că ei au nevoie de ajutor, iar cel mai mare sprijin le vine chiar din partea celor „50 #Rezist”, care în fiecare duminică seară devin zeci de mii de „#Rezist” şi care continuă să creadă că „România nu moare”, că „românii nu se predau” şi că, până la urmă, îşi vor recăpăta ţara înapoi, pentru ei, pentru copiii lor şi pentru cei care cred că locul ei este lângă statele civilizate ale UE. Va fi victoria democraţiei, spre disperarea Gabrielei Firea şi a altora de teapa ei, care văd în opozanţi doar anarhişti.
