Ca (aproape) orice trăitor al acestor timpuri, sunt și eu prezent pe o rețea de socializare, unde în afară de opiniile strict personale concepute uneori sub formă de epigrame, snoave, anecdote sau pur și simplu gânduri ce dau pe dinafară, mai distribui, uneori, câte o postare care mi-a plăcut sau care, consider eu, se mulează pe profilul meu. De fiecare dată sunt foarte atent și încerc să nu postez lucruri ultra personale, vulgare, de prost gust sau păreri părtinitoare. Cât reușesc, numai urmăritorii pot să spună! Am făcut aceste remarci întrucât mulți, foarte mulți utilizatori ai rețelelor de socializare vor cu tot dinadinsul să afle toată lumea cât sunt ei de deosebiți sau speciali neținând cont de celebra vorbă care spune că, înainte, un prost era știut doar de apropiații lui, în timp ce acum, de toată lumea. Din când în când mă mai „duc” pe câte un profil și ce văd acolo, mă îngrozește. Astfel, zilele trecute mi-a apărut ca sugestie de prieten un bărbat pe care îl remarcasem în urmă cu ceva timp (tot pe rețeaua de socializare!) ca fiind protagonistul unei logodne blitz, în sensul că aleasa lui prezenta la ceas de seară inelul primit, iar a doua zi ștergea absolut toate pozele cu împricinatul și fericitul moment din urmă cu jumătate de zi. Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici, problemele personale nu se expun în public, de aceea se cheamă „personale” și nu … „publicitate”! Așadar, revenind la subiect, când m-am uitat pe profilul bărbatului am rămas perplex: nicio postare personală, niciun gând propriu, nicio poză de grup sau de familie, ci numai și numai promovarea liderului de partid, absolut toate pozele, citatele și textele fiind redistribuiri de pe pagina șefei. În aceeași situație se află o mulțime de trepăduși de partid, de toate culorile, care nu-și folosesc pagina de socializare decât pentru lingușirea, lauda și promovarea vreunui lider coclit de partid. E adevărat, sunt și persoane care folosesc rețelele de socializare ca rampe de lansare, ca suport de publicitate sau ca promovare a unor servicii, dar deosebirea dintre acestea și cei care îi pupă zilnic în fund pe șefii de la partid este imensă. Probabil unii dintre dumneavoastră vor spune că fiecare are un interes (ceea ce până la un punct e adevărat!) în tot ce pune la vedere pe rețea. Numai că pagina este PERSONALĂ! Adică tu, ca individ, te identifici cu ce scrii sau postezi. Dar să fii zilnic navetist pe pagina șefilor de la partid și să le distribui fără nicio noimă și fără niciun filtru toate aberațiile pe care aceștia le deversează în spațiul public, mi se pare o probă de prostie și umilință monumentale. De altfel, poziția acestor pupincuriști are o explicație evidentă dacă ne gândim că în conformitate cu absolut toate sondajele, românii îi consideră pe politicieni ca fiind cei mai … hai să spunem necorespunzători (termen extrem de cuprinzător în materie de defecte umane!). Deci cum e sacul așa e și petecul, sau cum e turcul așa și pistolul! Cunosc personal câțiva astfel de mameluci care distribuie pe pagina lor personală de socializare până și căcuțul bossului de la partid și nu mă miră acest lucru, cunoscându-le foarte bine caracterele de doi bani. Problema care mă frământă derivă dintr-o întrebare firească: oare toți cei care distribuie la normă postările șefului sau ale șefei sunt proști cu nemiluita? Răspunsul la această întrebare mi l-am dat tot eu. Da, evident că IQ-urile lor nu depășesc ca valoare numărul de minute dintr-o oră, numai că unii dintre ei sunt extrem de fitiliști, șmecheri sau mișei, în sensul că sunt conștienți de nemernicia postărilor lor dar, având niște interese obscure, consideră că scopul scuză mijloacele sau, folosind o altă vorbă pecetluită în istoria omenirii, banii nu au miros. Parafrazând o veche zicală românească, rețelele de socializare ne transmit cu subiect și predicat următoarele: spune ce postezi ca să îți spun cine ești. Iar dacă pentru cei trecuți de o anumită vârstă mai am o oarecare îngăduință în sensul că aceștia, toată viața lor, au depins de un tătuc, pentru generația tânără nu am decât milă, dispreț. A-ți clădi o viață pe aceste principii este sinonim cu a-ți construi o chichineață pe doi metri pătrați, fără acces la utilități, fără lumină de la soare și fără cărare spre lume. Adică a fi închistat mintal și fizic. Până la urmă e treaba lor, a trepădușilor pupincuriști cum își ordonează existența, numai că soarta (sau domnul Mark) mi-i aduce uneori în calea virtuală și-mi strică ziua!
Închistații de pe rețelele de socializare – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Previous article
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Calea strâmbă a partidului – George LAZĂR, director
După cum era și normal, materialele de presă scrise de colegii mei despre activitatea parlamentarilor botoșăneni au stârnit un interes uriaș. Am primit neobișnuit...
Editorial
Poate că asta merităm – Virgil COSMA, jurnalist
Când apare acest text veți ști deja rezultatele preliminarii ale primului tur al alegerilor pentru noul președinte al țării. Cătălin Stoica, reputat profesor universitar...
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Botoșani
cer senin
0
°
C
0.6
°
-1.1
°
90 %
1.1kmh
0 %
mie
7
°
joi
8
°
vin
4
°
sâm
5
°
Dum
5
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Le mai curăță odată, că de alegeri nu s-a văzut deloc bine și uite ce a ieșit.
EDITORIAL
După cum era și normal, materialele de presă scrise de colegii mei despre activitatea parlamentarilor botoșăneni au stârnit un interes uriaș. Am primit neobișnuit...
EPIGRAMA ZILEI
Despre siguranță latră
Uitând de niște indicii :
Oastea-i lăsată la vatră,
Vatra la ... servicii!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...