Dintre toate utilitățile, apa este, fără îndoială, cea mai importantă. Putem trăi în caz de forță majoră și fără electricitate și fără gaz și fără telefonie, dar fără apă nu poate exista viață. Ei bine, taman apa, acest fantastic dar de la Dumnezeu, a ajuns să fie un lux, o corvoadă pentru oameni și asta numai și numai din vina unor nepricepuți și neaveniți, puși politic în … amontele robinetelor din locuințele noastre. SC Nova Apaserv, această vacă autohtonă mulsă de ani și ani de zile de către niște boi ce s-au cățărat pe spinarea noastră în cele mai înalte funcții, ar fi trebuit să fie o bijuterie de firmă dacă e să luăm în considerare faptul că oricare dintre cei aproape patru sute de mii de botoșăneni îi este client. Dacă ar fi fost gospodărită măcar așa, la bunul simț, în unitatea furnizoare de apă trebuia să existe o ordine și o curățenie de farmacie. Din păcate, anomaliile în administrarea societății, vizibile de pe Marte, au adus-o într-o situație extrem de critică, ba mai mult, dacă nu ar fi izvor de … 1907 (Flămânzi avem, Însetați, nu!), de mult ar fi închis-o chiar dumnealor, politicienii. Și asta pentru că unitatea este într-adevăr o piatră de moară la gâtul cămășilor albe, o piatră care nu poate fi neglijată de electorat, oricât de îndoctrinat și de îndobitocit ar fi. Cum altfel am putea judeca activitatea diriguitorilor de acolo dacă din totalul de apă achiziționat, mai mult de jumătate din ea este trecută la pierderi? Ceea ce m-a frapat în ultimele două luni este metoda inedită găsită de creierele netede de acolo de a-și acoperi pierderile, din aceleași buzunare găurite ale cetățenilor. Mai exact, noul procedeu constă în facturarea consumului din apartamente după indexul contoarelor de scară și nu după cele individuale, la fiecare abonat. Păi în aceste condiții, de ce am mai plătit apometrele, de ce plătim mentenanța și desele verificări metrologice ale acestora? Așadar, sub pretextul că nu au personal pentru citirea contoarelor individuale, cei de la apă nu se mai complică în defalcarea corectă a consumului pe fiecare abonat, ci iau ca bază indicațiile apometrului de scară. Acest mod defectuos de calcul conduce la tensiuni între vecini, cei corecți care transmit întocmai și la timp indexul trebuind să plătească pentru cei care nu fac asta. Pentru că, probabil, ce și-au zis „aparii”: noi ne luăm partea, să se regleze ei între ei! Un punct de vedere total aiurea, o inițiativă de-a dreptul perversă și incorectă! Singura „calitate” a acestei practici constă în faptul că, în cazul consumatorilor casnici, au fost eliminate pierderile. Din păcate (și pentru ei și pentru noi) pierderile uriașe din sistem ori nu au fost localizate, ori au fost trecute cu vederea. Am folosit această sintagmă „trecutul cu vederea”, pentru că numai așa îmi explic existența în municipiu a multor „izvoare” care au pătruns asfaltul trotuarelor sau a părții carosabile, devenind astfel parte din peisajul urban. Asta ce se vede! Că ramificațiile subterane care alimentează firme sau chiar instituții de stat (vezi cazul iazului de la Mihai Eminescu!) nu le vedem, dar probabil sunt cu duiumul, din moment ce se consemnează niște pierderi de o așa amploare. Una peste alta, toată această poveste își are obârșia în sediul de partid. Mai exact, la PSD și, mai precis, în pixul Doinei Federovici, președintele Consiliului Județean. Deși de apă răspunde vicepreședintele Bogdan Dăscălescu, sunt convins că orice decizie ia acesta este precedată de formula: „E bine, șefa?” și, în caz afirmativ, trece la treabă. Chiar și grila dezechilibrată de salarizare (cei „mici” au lefuri de aproape trei mii în timp ce șefimea ajunge la alte câteva mii, dar de … euro, evident!) este tot „opera” diriguitorilor politici. Astfel, acolo la apă, funcțiile de conducere nu sunt altceva decât sinecuri, tratate ca atare de vremelnicii șefi care știu că peste un mandat ar putea pleca din post. Așa cum va pleca probabil și președintele CJ la Bruxelles, lăsându-ne cu un cadavru în putrefacție care ar urma să fie în continuare îmbălsămat de viitorul președinte care, la acest moment, pare a fi Dan Constantin Șlincu. Cât despre specialiștii în domeniu care ar putea remedia situația de acolo, sunt total sceptic. Din moment ce aceștia aproape că nu mai există nici în municipiu și nici județ, cum Dumnezeu să-i găsești pe la sediile partidelor, acolo unde doar fripturiștii dau năvală?
