Au trăit în vremea împăratului Nero. Sfântul Arhip a fost episcop în cetatea Colose, din Frigia. Sfântul Filimon a fost convertit la creştinism de Sfântul Apostol Pavel, şi în casa lui se adunau creştinii pentru a participa la rugăciunea comuna. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, rânduia biserica din casa ei.
Când păgânii din Colose au serbat-o pe zeiţa Artemisa, Arhip, Filimon şi Apfia au fost prinşi în biserica de păgâni, şi au fost duşi înaintea ighemonului Artocles. Arhip refuza sa jertfească idolilor, fapt pentru care va fi îngropat pana la brâu şi ucis cu pietre. Sfinţii Filimon şi Apfia fiind supuşi la multe chinuri, s-au săvârşit uceniceşte.
Sfânta Filoteia din Atena
A fost rodul rugăciunilor părinţilor ei. Părinţii şi-au crescut fiica în dreapta credinţă şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie. Soţul ei s-a dovedit a fi un om rău şi necredincios, care o bătea şi o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soţului ei.
După trei ani, soţul Revulei a murit, iar ea a început să crească duhovniceşte prin post, priveghere şi rugăciune. Sfânta a înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat, iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia. Primele surori care au trăit alături de ea au fost slujnicele din casa părintească. Cu timpul, mulţime de alte fecioare din familii aristocratice alergau şi îmbrăcau schima monahală.
În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulţi atenieni fiind făcuţi sclavi de cotropitorii turci. Sfânta Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulţi fraţi de la sclavie. Odată, patru femei au reuşit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunţe la religia creştină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei şi au bătut-o, după care au dus-o în fata guvernatorului şi au închis-o. În dimineaţa următoare, turcii i-au dat drumul în faţa unei mulţimi, ameninţând-o că dacă nu renunţă la Hristos va fi tăiată în bucăţi.
Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulţime de creştini care i-au împăcat pe judecători şi au reuşit să o elibereze pe sfântă. Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune şi priveghere, dobândind darul facerii de minuni. Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viaţă ascetică alături de surorile ei.
În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sfânta Filoteia şi au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie şi plină de sânge. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la Kalogreza, unde a trecut la cele veşnice pe 19 februarie 1589. De aici, sfintele sale moaşte au fost mutate biserica Sfântului Andrei. Mai târziu, pentru că această biserică era pe cale să se surpe, moaştele au fost duse la biserica Sfântului Elefterie, iar de acolo, în biserica mitropolitană de azi, în Sfântul Altar.
– Preot Olivian SANDU