Cu ceva timp în urmă a avut loc un soi de incident – prea mult spus eveniment – parcă desprins din scenariile filmelor de comedie, doar că, la o privire mai atentă, ne dăm seama că numai de râs nu e. Un deputat AUR l-a dat dispărut pe Klaus Iohannis. Un gest de protest mai puțin obișnuit, dar care a fost luat în serios de autorități. Astfel, la aproape o lună de la sesizare, polițiștii de la Secția 17 s-au ostenit să-i răspundă deputatului Adrian Axinia. „Aspectele sesizate nu se confirmă”.
Foarte corectă reacția autorităților, mult prea înceată, desigur, dar vedem că poliția își face treaba și ia în serios toate reclamațiile, chiar dacă sunt puerile. Bine ar fi dacă autoritățile ar acționa la fel de prompt de fiecare dată când sunt apelate, dar la capitolul ăsta încă mai avem de așteptat.
Revenind la robotul din fruntea statului, Iohannis a ținut să prezinte cea mai bună dovadă că nu a dispărut, ba din contră, e capabil să viziteze străinătatea mai ceva ca Nicolae Ceaușescu și Constantinescu la un loc. Acum, că n-a mai rămas mare lucru din mandat, trage și el cât poate, mai ales că are o restanță din perioada pandemiei, când n-a numai că nu l-a invitat nimeni, dar n-a putut să plece nici măcar de capul lui.
Și, cum spuneam, a venit cu dovada. Sau a plecat, depinde de punctul de referință. S-a dus să cuvânteze la Strasbourg, acțiune prezentată de presa afiliată ca o mare realizare când, de fapt, individul nu a făcut nimic. Cel puțin în timpul activității oficiale; nu prea știm cu ce s-a ocupat după ce și-a prezentat discursul, trebuie să recunoaștem, într-o engleză mai bună decât „The ducks come from the trucks”, dar traducerea în română amintește de limba de lemn de pe vremea Geniului Carpaților.
Un discurs inept, care nu are nicio legătură cu realitatea. Individul și-a imaginat că pe-acolo nu-l prea cunoaște nimeni, iar românii oricum nu-i ascultă discursurile, așa că și-a permis să spună orice, cum ar fi „Dar un lucru important, care mi-a fost foarte drag, a fost că am promis să consolidez statul de drept, ceea am făcut”. Alo, tovarășe, noi trăim în România și știm ce stat de drept ai consolidat tu. Și, de parcă minciuna nu era destul de gogonată, a mai plusat cu „Avem mai puțină corupție, avem o justiție independentă”. Asta în singura țară din lume în care Serviciile Secrete nu dau niciun fel de explicații Parlamentului, ba dimpotrivă; Parlamentul este controlat de Servicii.
A vorbit și despre democrație, dar la modul general, nu despre democrația pe care Iohannis a ucis-o și, de parcă nu era suficientă fățărnicie, a vorbit și despre problema de comunicare între alegători și politicieni. Tocmai cine s-a găsit să vorbească despre așa ceva; acel expert în comunicare cu electoratul, dat dispărut cu puțin timp în urmă. Cel care, deși avea asigurat cel de-al doilea mandat la Cotroceni, a refuzat să participe la o dezbatere cu Dăncilă. Da, Dăncilă, cea a cărei fotografie era aruncată de motoarele de căutare pe ecran atunci când căutai… Culmea ridicolului, Iohannis a venit cu o impresie, care cică poate e greșită. Că dacă cetățenii se află aici, noi suntem aici. Completați cu un exercițiu de imaginație limbajul non-verbal și o să aflați cam despre ce este vorba. Cică politicienii levitează deasupra cetățenilor și poate că ar trebui să fie mai aproape de oamenii de rând. Asta o spune cel care ne privește de sus din toate punctele de vedere, cel care, întrebat de costurile călătoriilor în străinătate, a răspuns că sunt secrete pentru că „așa este legea”. Nicio picătură de transparență, niciun pic de respect pentru cetățeanul de grija căruia pretinde că moare. Singura veste bună – că trebuia să fie și o veste bună – e că până la sfârșitul anului scăpăm de Iohannis. Puțin probabil să se întâmple ceea ce-i doresc eu, dar mi-ar plăcea să-l văd pe Iohannis trăind ca simplu cetățean în România pe care a construit-o în ultimul deceniu. Să trăiască din pensie de profesor în România sărăcită, coruptă, lipsită de infrastructură rutieră, feroviară și mai ales sanitară. Îi doresc să se trateze în spitalele construite și dotate de coaliția USL la construcția căreia și-a adus obolul din plin. Îi doresc multe, dar nu o să am parte de asemenea bucurie. Pentru că Iohannis, asemenea altor politicieni, trăiește pe bine pentru că noi trăim prost.
