Am schimbat câteva generații de calculatoare de când scriem, zi de zi, despre corupție, nepotism, trafic de influență și deturnări de fonduri. Cu toate acestea, mare lucru nu s-a schimbat în deprinderile celor din clasa politico-administrativă. Deja se pregătesc de ieșirea din scenă reprezentanții celei de a doua generații de politicieni de la Revoluție încoace, dar metehnele primilor, foștii corifei ai nomenclaturii comuniste, nu numai că nu au dispărut ci, din contră, au fost preluate și amplificate de urmașii lor. Noii veniți, mai slab pregătiți, dar mai lacomi și mai grăbiți, nu se mai sperie nici de arestările zgomotoase, nici de presă și cu atât mai puțin de justiție, care a devenit laxă, penetrabilă și degrabă iertătoare de fărădelegi.
Cetățenilor români le merge ceva mai bine exclusiv datorită Uniunii Europene și ambiției lor de a răzbi indiferent de adversitățile pe care administrația supradimensionată le pune în calea lor. Asta nu înseamnă că nu știu pe ce lume trăiesc și nici ce se întâmplă în țara lor. Potrivit unor sondaje recente, trei din patru români nu așteaptă nimic bun de la acest an. Și au și de ce: conflicte armate în vecini și în proximitate, inflație, creșteri de prețuri, scăderea puterii de cumpărare și perspective din ce în ce mai întunecate pentru viitorul apropiat. Ecartul dintre săraci și bogați crește cu fiecare an, înglobând în masa celor care trăiesc la limită și categorii largi de salariați. Suprataxarea muncii de la noi face ca astăzi să avem cei mai săraci lucrători din Europa.
După transportatori, medici, asistente, funcționari și alții care au declanșat greve este de așteptat ca și alte categorii sociale să recurgă la diverse forme de protest. Fiind an electoral, este și foarte probabil să obțină cu toții ceea ce vor cere sau cel puțin amânarea unor măsuri care să le diminueze veniturile. Cu ce preț? Cel ca anul care urmează acestui dezmăț al promisiunilor să fie cu mult mai prost decât cel curent, fiindcă vor veni notele de plată și incapacitatea guvernanților, oricare vor fi ei, de a onora promisiunile predecesorilor. De aceea, rezultatul sondajului citat mai sus nu poate să mai mire pe cineva.
După recesiunea de la finalul regimului comunist, cea din timpul tranziției și cea de azi, cauzată de o societate cangrenată de furt și minciună, românii știu prea bine ce au de făcut și cum să se descurce. Aceasta a fost și este în continuare o trăsătură definitorie a acestui neam, indiferent de stăpânire sau de vicisitudinile vremurilor. Deja avem cele mai mici consumuri casnice la gaz și energie electrică din toată Europa, la fel și consumul în domeniile alimentar și electrocasnic. Unii își iau o slujbă în plus, alții se angajează la negru, unii trăiesc din diverse combinații de azi pe mâine, alții caută orice fel de forme de a realiza venituri care să evite fiscalizarea. Nimic nou sub soarele patriei, suntem bine antrenați și ne-am adaptat imediat.
Lumea noastră s-a scindat în două: cei care decid și cei care execută. Între aceste categorii nu este nicio urmă de încredere și efectul este că aproape nimeni nu respectă în totalitate hotărârile venite de sus. Pentru toată lumea este evident că situația se deteriorează și, în fața greului ce urmează, nu se întrevăd alte soluții decât restrângerea la interesul familiei proprii și asigurarea de provizii. Modelul este cel ilustrat de ocupanții funcțiilor publice, iar asta nu creează solidaritate, ci exact opusul ei. Practic, trăim unii împotriva celorlalți, într-un stat orientat împotriva cetățenilor săi, căruia locuitorii îi răspund cu aceeași monedă: fentarea cu orice risc a regulilor sociale și economice impuse de sus.
De aceea, mă aștept ca, indiferent dacă alegerile vor fi în cele din urmă comasate sau nu, să înregistrăm în acest an cea mai redusă prezență la vot din toată istoria democrației românești.