24 ianuarie… Prilej cât se poate de bun pentru fluturat patriotismul de paradă, dar și pentru colosale gesturi de dispreț la adresa Moldovei. Și când spun gesturi de dispreț, am în vedere în primul rând comportamentul președintelui Klaus Iohannis. Având în vedere că e în ultimul an de mandat, dar și miza electorală a anului din care a trecut aproape o lună, am avut pretenția – și nu sunt singurul – ca președintele în exercițiu să facă măcar efortul ipocrit de a fi prezent la Iași sau Focșani, orașe unde au loc cele mai importante festivități dedicate actului din ianuarie 1859. Așteptări nerealiste; președintele abia a binevoit să se deplaseze la ceremonia din Parcul Carol, secondat de alt mare patriot, și anume premierul Ciolacu. Abia la ora 15 și-a deranjat postacul de pe rețelele sociale, să bage și el un mesaj anost, scris în jalnica limbă de lemn. La festivitatea la care a fost prezent l-a luat frigul și și-a tras pălărie. Un pas înainte; acum câțiva ani a scos de la naftalină căciula lui Ceaușescu și a defilat cu ea, spre oroarea celor pentru care Cârmaciul n-a fost Geniul Carpaților, ci un dictator sadea. Ciolacu a fost mai harnic, dar Marcel are viitorul politic în față, pe când Iohannis…
Gestul de dispreț prezidențial vine să întărească ideea că la 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire, adică ceva ce poate fi tratat cu sictir. Sintagma a fost atât de insistent repetată și prezentată încât până și cei care știu – sau ar trebui să știe care este adevărul istoric – au ajuns să vorbească despre Mica Unire. Peste tot se organizează evenimente care să marcheze evenimentul, iar pe piepturile participanților sunt cocarde cu „Mica Unire”. În 2006, când am fost invitați să ne dăm cu părerea despre cel mai de seamă român, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a ajuns în finală. Și, la un moment, în cadrul unei dezbateri televizate, un individ – indiferent cât îmi căznesc memoria, nu-mi mai aduc aminte numele – a dat cu bâta în baltă. De ce să fie Cuza cel mai de seamă român? Ce mare lucru a realizat în afară de o biată unire? O biată unire?! Asta e părerea „experților” despre realizarea lui Cuza. Așa, ca o consolare, cel mai de seamă român a ieșit, până la urmă, tot un moldovean. Eminescu…
Unirea lui Cuza numai mică nu a fost. A fost primul pas care a dus la ceea ce este astăzi România și știm cu toții – până și nevolnicul din fruntea statului – cât de important este primul pas. Partea proastă e că actuala clasă politică nu știe ce înseamnă „pas cu pas”. Nu a fost doar „un pas esențial” către formarea statului unitar român, ci primul pas, cel mai important.
Prin urmare, nu mai desconsiderați cel mai important act istoric care stă la baza României. Vorbiți despre Unirea Principatelor Române, nu folosiți sintagma inexactă și disprețuitoare cu „Mica Unire”. E dispreț față de eforturile generației pașoptiste, dispreț pentru Moldova, provincia istorică de unde a pornit Unirea și care a fost încă din primii ani tratată ca o colonie a Munteniei, iar după o sută șaizeci și cinci de ani lucrurile nu s-au îmbunătățit semnificativ. Moldova e ocolită de investiții majore în infrastructură. Avem câțiva kilometri de autostradă și cu puțini ani în urmă Iohannis ne asigura că nici nu o să avem mai mulți. În Moldova sunt două cele mai sărace județe din România. Știți voi cine și Vasluiul. Mda, suntem peste Vaslui, dar nu cu mult. Asta e soarta Moldovei și viitorul nu arată deloc bine. Desconsiderată, sărită de la investiții, ocolită de oficialii statului. În zece ani de mandat câte dintre județele Moldovei au avut discutabilul privilegiu de a fi vizitate de președintele Iohannis? La Botoșani nu a ajuns nici măcar o singură dată…
Mica Unire?! Nu poți ridiculiza cu o sintagmă disprețuitoare un act atât de măreț, dar uite că s-a întâmplat. Într-o Românie educată care, dintre toate țările Europei, alocă pentru studiul istoriei naționale cele mai puține ore. Așa, să știm de unde ni se trage…