Prețul gazelor pe piața europeană este acum de zece ori mai mic decât recordul din august 2022, dar noua realitate vine cu propria listă de provocări.
Dacă ne uităm la prețul gazelor și al energiei electrice în toată Europa, pare că am depășit criza energetică și am reușit cu succes să renunțăm la gazele rusești. Europa a intrat într-o nouă eră, care vine cu propria listă de provocări. Totuși, ar trebui să păstrăm un ochi și pe planurile Rusiei, care pune la cale un nou hub de gaze în Turcia.
Prețul gazelor pe piața europeană este acum de zece ori mai mic decât recordul din august 2022, iar depozitele sunt pline în proporție de peste 70%.
Zilele trecute, un val de frig a cuprins Europa, iar vapoarele care aduceau gaze au fost redirecționate pe rute mai lungi, ca să evite conflictele armate izbucnite în drumul lor. Altădată, aceste motive erau suficiente pentru a crește semnificativ prețul spot al gazelor. Ceea ce nu s-a întâmplat acum.
Un alt factor a fost creșterea economică lentă a unor state europene, precum Germania, ceea ce s-a reflectat în cererea redusă de energie.
Acesta este un semnal puternic că am depășit cea mai neagră parte a coșmarului care ne-a aruncat în aer facturile și a urcat la cer inflația, scrie Bloomberg într-o analiză despre situația momentului în Europa.
Dar totul are un cost și noua realitate vine cu propria listă de provocări. Și vom vedea mai jos o parte dintre ele.
Energie regenerabilă în vest
Să împărțim de la bun început Europa în două: vestul și estul (unde intră și România).
În primul rând, există o tendință accentuată în vestul Europei de a înlocui gazul cu energia regenerabilă. Dacă ne dorim un aport mai mare al turbinelor eoliene și al panourilor fotovoltaice, este necesară întărirea rețelelor.
În plus, energia regenerabilă este fluctuantă, în funcție de capriciile vremii, dar și vulnerabilă la fenomenele meteo extreme, care am văzut că s-au înmulțit în ultima vreme. Furtunile distrug turbinele și panourile și pun la pământ rețelele de transport.
Totodată, este nevoie de capacități de stocare și reglaj pentru momentele când nu bate vântul sau când nu e soare.
O altă provocare legată de sectorul energiei regenerabile vine din faptul că peste 90% din panourile solare provin din China, după cum avertiza Agenția Internațională pentru Energie într-un raport publicat săptămâna trecută.
„Din rațiuni de securitate, este nevoie de diversificare. Acesta este cuvântul corect: diversificare. Dependența de o tehnologie, de o singură țară și de o singură rută ar putea fi riscantă”, a spus Fatih Birol, directorul IEA.
Așadar, este nevoie de a construi mai multe fabrici în Europa și SUA. Panourile produse aici, chiar dacă vor fi mai scumpe decât cele din China, vor îmbunătăți siguranța în aprovizionare.
Mai departe, o parte a consumului va fi asigurat de gazele lichefiate, însă rutele de aprovizionare sunt acum un punct nevralgic. Ne referim aici la Canalul Suez și la conflictele din regiunea Mării Roșii, iar rutele alternative sunt mai lungi și mai costisitoare.
Gazul în est
România și Europa de Sud-Est, în general, mizează în continuare pe gaze și planurile se axează pe întărirea Coridorului Vertical, adică infrastructura de conducte care pleacă din Grecia (unde gazele lichefiate sunt aduse în porturi), Bulgaria, România, aici se bifurcă spre Moldova – Ucraina și spre Ungaria-Austria-Slovacia.
Gazele care ajung aici provin fie din zona caspică și Iran (via Turcia), fie din alte zone prin procedeul lichefierii.
Dacă vorbim de gazele care vin din Turcia, există o probabilitate mare ca acestea să fie tot rusești.
Moscova îşi face propriile planuri
În tot acest timp, Rusia nu doarme, ci dospește un plan. Gazprom și BOTAȘ (compania de gaze din Turcia) pun la cale înființarea unui nou hub de gaze uriaș în Turcia, după niște planuri mai vechi ale lui Vladimir Putin.
Potrivit agenției ruse Tass, reprezentanții BOTAȘ sunt așteptați să vină în aceste zile în vizită la Sankt Petersburg, unde se află sediul central al Gazprom, pentru a pregăti în detaliu înființarea unui centru de distribuție a gazelor rusești în Turcia, de unde gazele să meargă mai departe spre Europa. Mai explicit de atât nici nu se putea.
Din acest motiv, Comisia Europeană își dorește renunțarea pe cât de mult posibil la utilizarea gazelor și nu mai dorește finanțarea din bani europeni a infrastructurii de gaze, ceea ce afectează planurile de extindere a Coridorului Vertical.
