Este unul dintre marii Sfinți Părinți ai pustiei. Contemporan cu Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie creștină foarte evlavioasă. Părinții lui l-au silit să se însoare, însă el a fugit de viața lumească și după moartea părinților săi, a ales să trăiască viață pustnicească.
Foarte de curând, Macarie a început să fie puternic ispitit de diavol prin felurite încercări, dar prin stăruința sa și dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit și s-a făcut pildă a vieții îngerești în trup.
Multe sunt pildele și minunile săvârșite de Sfântul Macarie în lunga sa viețuire duhovnicească în pustie. Prin unele dintre ele s-a arătat că Sfântul căpătase de la Hristos putere și asupra morții, astfel încât fericitul Macarie s-a învrednicit a săvârși învieri.
Astfel, întrucât într-o eparhie un episcop eretic începuse a răspândi o erezie care susținea că Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul dreptcredincios al locului l-a chemat pe Macarie pentru a stinge această rătăcire. Deși Sfântul Macarie i-a arătat episcopului eretic prin cuvintele Simbolului credinței că se afla în înșelare, necredința acestuia a persistat, forțând-l pe Cuvios să rușineze rătăcirea aceluia printr-o minune dumnezeiască.
După o oră de stăruință în rugăciune, Macarie a înviat un om dintr-un mormânt și nu vreunul mort de curând, ci unul mort de foarte mult timp. Cel înviat, neauzind de Hristos până la moartea sa, a fost botezat de Macarie și făcut ucenic al său. Ucenicul a mai trăit trei ani de la învierea sa din morți.
Preot Olivian SANDU
