Fiind an electoral, era de așteptat ca şi cererile populației să crească exponențial, ajungând până la a se transforma în greve și proteste stradale. Dacă nu acum, când politicienii sunt înnebuniți să adune adeziuni, atunci când? Doar că trăim vremuri atât de complicate, încât devine din ce în ce mai dificil de identificat care este natura grevelor, mitingurilor și marșurilor, câte și care anume pornesc din nemulțumirile justificate ale oamenilor și câte sunt manipulate sau însușite politic. Alegeri sunt în toată Europa în acest an și, ce să vezi?, la fel sunt și protestele, manifestațiile de stradă și grevele. Măcar aici suntem „în lumea bună”.
În Franța și Germania, protestele fermierilor sunt doar cele mai recente dintr-o lungă serie în întreaga Uniune Europeană. Unele nemulțumiri sunt comune, altele punctuale. Nemulțumirea față de impactul măsurilor de mediu și al costurilor lor ridicate a fost exprimată în stradă în Țările de Jos, Belgia și Spania. Valul a ajuns și în Polonia și în alte țări est-europene, dar în Est supărarea principală a agricultorilor a fost legată de importul de cereale ieftine din Ucraina. La noi, nemulțumirile încep de la accizele pentru carburanți și de la taxele considerate ca fiind exagerate pentru folosirea mașinilor agricole.
După protestele angajaților ANAF (Agenția Națională pentru Administrare Fiscală) de la sfârșitul anului trecut, ale agricultorilor și transportatorilor din aceste zile, la rând se înscriu medicii de familie și cei din policlinici, care spun că își vor închide cabinetele dacă CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate) va scădea sumele decontate pentru pacienții de pe liste, respectiv pentru consultații. Reducerile anunțate de CNAS sunt între 30-50%, începând din februarie 2024. Dacă medicii, agricultorii și transportatorii vor avea același succes pe care l-au înregistrat anul trecut cadrele din învățământ, justiție și administrare fiscală, atunci cu siguranță protestul se va extinde și la celelalte categorii, la toți cei care încă nu au ieșit în stradă.
I-ar putea urma primarii, nu prin manifestări de stradă – de neconceput în cazul lor, ci prin cea mai cruntă lovitură pe care ei o pot da mașinăriilor de partid: fie non-combatul electoral, fie trecerea fățișă la adversari. De ce, de unde a mai ieșit și asta acum? Autorităţile locale au intrat în panică, mai ales la nivel de municipii și oraşe mari, fiindcă guvernul a decis ca impozitul pe venit să nu mai ajungă integral la autorităţile locale. În legea bugetului a fost introdusă o schimbare radicală, prin care impozitul pe dividende, impozitul pe pensii şi alte două-trei venituri mai mici ajung la Ministerul de Finanţe, deci în bugetul central, nu la autorităţile locale. Asta înseamnă că în doar câteva luni autorităţile locale se vor confrunta din nou cu lipsa banilor.
Când am scris că bugetul pentru acest an a fost conceput mai mult din visele și dorințele umede ale unor guvernanți nepricepuți și nu potrivit evoluției reale a economiei naționale și a societății, nu am făcut-o ca să mă aflu în treabă. Iată că nota de plată pentru prostia de a fi pus în practică niște aiureli concepute în scop electoral vine mult mai repede decât se așteptau stâlpii coaliției majoritare. Valul de proteste nu se va opri aici și vor obliga guvernul să facă, una după alta, ajustări și rectificări bugetare. Figura de la sfârșitul anului trecut, cu evitarea rectificării prin umflarea așa zisului fond de rezervă la dispoziția guvernului nu mai poate fi repetată, fiindcă acel fond a fost cheltuit discreționar și vistieria nu mai are cum să-l umple.
Guvernul va face noi și noi împrumuturi, în disperarea de a depăși cât de cât acceptabil anul electoral iar apoi, dacă va reuși cumva să facă față vârfurilor de plată ale datoriilor, va urma austeritatea. Pentru noi nu este nimic nou sub soare, de prin anii ‘80, cu rare excepții, românii numai într-o austeritate au dus-o.
