Un an cu patru rânduri de alegeri. Dacă politicienii nu se înțeleg asupra comasării unora dintre ele – și până acum nu s-au înțeles – asta înseamnă patru luni moarte din punct de vedere administrativ, adică exact domeniul în care suferim cel mai mult. Fiindcă țara asta nu are alte păcate decât că este prost administrată. Este domeniul în care s-au oploșit toate lichelele nației, nu trebuie să ne autoflagelăm, și alte popoare le au pe ale lor, doar că la noi neamurile și obligațiile celor care au prins vreo funcție se lipesc ca magneții la slujbele plătite de la buget. De aceea, spun mereu că noi nu avem partide de stânga sau de dreapta politică ci doar niște grupări flămânde de-a stânga și de-a dreapta bugetului.
Și, ca un făcut, partenerii de viață și copiii de politicieni își descoperă și ei brusc vocația pentru politică și afaceri. La noi statul s-a privatizat, dar nu pe banii ofertanților, ca în Occident, ci prin numiri. Cum este numit un șef undeva el își însușește instituția, folosindu-i resursele ca pe ale sale personale, angajându-și imediat afinii și distribuind contractele instituției după bunul plac. Cele mai hazoase sunt companiile de stat și mediul universitar, care au ajuns să funcționeze aproape exclusiv în organizare feudală, pe bază de clanuri familiale. Nu degeaba circulă glume pe seama TVR sau Tarom, despre care se spune că dacă strigi tare „mama!” în curtea instituției se deschid jumătate dintre ferestre.
Urmare a puzderiei de numiri pe criterii politice, angajații acestor instituții sunt și baza electorală a coaliției de guvernământ. Nu numai ca votanți ci, mai ales, ca activiști. Peste câteva luni îi veți vedea pe toți pe scene, în media și pe la porți, încercând să vă convingă că-și vor da viața pentru binele comunitar. Ca să poată să facă treaba asta, șefii lor de partid au decis în ultimele zile de lucru ale anului trecut că mult trâmbițata reorganizare a instituțiilor de stat se amână cu șase luni. Adică exact sectorul din care afirmaseră că vor recupera cea mai mare parte a lipsei de 20 miliarde lei din buget. Ba le mai și cresc salariile cu 5%! Ei da, cineva trebuie să umble și după voturi și cum altfel să-i fi convins să iasă din birourile cu aer condiționat?
Spolierea firmelor private precum și spolierea populației, prin creșterea accizelor și a unor categorii de TVA, rămân însă în vigoare de la început de an. Cineva trebuia să finanțeze dezmățul electoral, nu-i așa? „Vom reduce numărul de ministere din viitorul guvern, numărul de secretari de stat cât şi numărul de agenţii guvernamentale” – spunea actualul premier Ciolacu în luna mai, înainte de rotativa guvernamentală. Ce s-a ales de acele promisiuni? S-a ales că la finalul lui noiembrie erau 10.400 de oameni în plus în sistem față de începutul lui 2023, cu cele mai multe angajări la ministerele Educației, Dezvoltării și… și? Ați ghicit, în administrația publică locală.
Cu patru luni de campanie electorală – cea oficială, că neoficial va fi permanentă – cărora li se vor adăuga alte aproape două luni de concedii și sărbători legale, anul ăsta este aproape pierdut dinainte de a începe. Nu-i timp nici de născut, de căsătorit sau de murit, că nu știu cine va elibera certificate, nici de construit sau renovat, că nu știu cine va da autorizații, nici de comerț, dacă noul sistem de facturare online se va bloca precum cel de sănătate, nici de plecat sau venit, fiindcă și pentru așa ceva trebuie acte. Cum nici contextul internațional nu-i unul bun, Europa fiind dezbinată între curente din ce în ce mai radicale, avem toate șansele ca, funcționând pe modul „auto-salvare”, să redevenim contemplativi, așa cum ne vedea Ana Blandiana acum 40 ani, în speranța că evenimentele se vor derula pe lângă noi fără să ne afecteze prea mult. Celor care doresc totuși să se implice, le doresc un 2024 cât mai rodnic!
