Solomon este unul dintre personajele semilegendare pe care îl pomenește Biblia ebraică, numită și Vechiul Testament. Solomon (în ebraică se citește Shlomó, însemnând „Pace”) a fost fiul unui alt personaj înconjurat de aura legendei, David, al doilea rege al Israelului și cel care a reușit să îl învingă pe uriașul Goliat. Prin anul 971 î. Hr., Solomon moștenește de la tatăl său tronul regatului Israel, având o domnie de 40 de ani. Lui Solomon i se atribuie, printre altele, construirea Templului care îi poartă numele, cunoscut și sub numele de Primul Templu, ridicat pe Muntele Moria, din Ierusalim, identificat astăzi cu Muntele Templului. Domnia și faptele lui Solomon sunt consemnate în „Cartea întâi a Regilor” (prescurtat 1 Regi), din Vechiul Testament. Acolo se menționează că, la un moment dat, Solomon Îl visează pe Dumnezeu, care îl îndeamnă să-I ceară ce ar dori să i se dea. Solomon I-a cerut Domnului „o minte pricepută”, pentru a putea conduce cu înțelepciune poporul său, iar această cerere a fost pe placul Lui Dumnezeu, care l-a făcut cel mai înțelept dintre oameni, dăruindu-i pricepere și cunoștințe „multe ca nisipul mării”. Așa se face că, datorită a acestei înțelepciuni, lui Solomon îi sunt atribuite 3.000 de pilde („Pildele/Proverbele lui Solomon”) și peste o mie de cântări. Înțelepciunea lui Solomon i-a permis acestuia să rezolve și disputa încurcată dintre două femei, episod consemnat în Biblie ca fiind „Judecata lui Solomon”. 1 Regi 3:16-28 povestește cum la Solomon au venit două prostituate ce locuiau în aceeași casă, fiecare fiind mama câte unui nou-născut, cele două născând la interval de trei zile una de cealaltă, fiind doar ele singure în acea locuință. Una dintre ele își sufocase din greșeală bebelușul, rostogolindu-se peste el în somn, și acum voia să își însușească, pe nedrept, nou-născutul celeilalte femei. Fiecare dintre prostituate pretindea că dreptatea este de partea sa, narațiunea dezvoltându-se asemănător unei intrigi polițiste. Solomon ascultă cu răbdare fiecare dintre părți, după care își exercită dreptul de judecător. El cere să i se dea o sabie și le anunță pe cele două femei că avea să taie în două copilul și să dea fiecăreia, echitabil, câte o jumătate. Una dintre „mame” nu s-a opus hotărârii, pe când cealaltă, cu lacrimi în ochi, l-a implorat pe Solomon: „- O, domnul meu, dă-i copilul viu și nu-l ucide în niciun fel!”. Auzind acestea, regele a declarat-o pe această din urmă femeie ca fiind mama adevărată, pentru că numai o mamă ar renunța la copil, dacă acest lucru ar salva viața acestuia. „Și tot Israelul a auzit de judecata pe care o judecase împăratul; și se temeau de rege; căci au văzut că în el este înțelepciunea Lui Dumnezeu, ca să facă dreptate” („1 Regi 13-28).
Există și o versiune indiană a acestei judecăți, în care două femei își disputau, de asemenea, un copil, fiecare pretinzând că este al său. Înțeleptul care judecă această pricină este Mahosadha, una dintre reîncarnările lui Buddha. El trasează un semn pe pământ, după care le îndeamnă pe cele două femei ca punând copilul pe pământ, pe acel semn, una apucându-l de mâini, cealaltă de picioare, să tragă fiecare în direcția sa, până când corpul copilului va fi depășit în întregime semnul, de partea uneia sau a alteia dintre ele. Ca și în cazul judecății lui Solomon, femeia care era adevărata mamă a copilului a renunțat să îl mai chinuie și plângând, i l-a cedat celeilalte, ușurând astfel sarcina înțeleptului de a stabili identitatea mamei adevărate. În legătură cu Solomon, să mai menționăm faptul că aceeași „Carte întâi a regilor” îi atribuie nu mai puțin de 700 de neveste și trei sute de concubine, aparținând celor șapte neamuri interzise de Dumnezeu a avea legături cu evreii, pentru că i-ar fi putut determina pe aceștia să se închine altor Dumnezei, păgâni, lucru care s-a și întâmplat cu Solomon. Revenind la expresia din titlu, „judecata lui Solomon” desemnează o judecată de mare înțelepciune și perfect corectă, pentru rezolvarea unei dileme care presupune multă ascuțime de minte.
Foto 1: Reprezentare picturală a regelui Solomon, considerat în lojile masonice ca un simbol al înțelepciunii, puterii și dreptății
Foto 2: Reconstituire a Templului lui Solomon din Ierusalim
Foto3: „Curtea lui Solomon”, tablou de Nicolas Poussin (1594-1665), pictor francez, înfățișând momentul Judecății lui Solomon
Prof. dr. Daniel BOTEZATU