„Astăzi, privind către comunitatea noastră vibrantă și plină de istorie, nu putem să nu reflectăm asupra valorilor care ne definesc și asupra direcției în care ne îndreptăm. Botoșaniul este nu doar o localitate pe harta României, ci o casă pentru oameni cu inimi calde și vise mari. În aceste vremuri de schimbare rapidă și provocări complexe, este esențial să ne unim eforturile și să îmbrățișăm solidaritatea pentru a construi un viitor mai luminos.
Solidaritatea este ceea ce ne-a definit întotdeauna ca comunitate. De la vecinii care se ajută reciproc în momente de nevoie până la organizațiile locale care se implică activ în proiecte sociale, spiritul de comunitate din Botoșani este un exemplu demn de urmat. Împreună, am depășit numeroase provocări și am construit un oraș în care fiecare cetățean contribuie la frumusețea și vitalitatea acestuia.
Cu toate acestea, solidaritatea trebuie să meargă mână în mână cu progresul. Într-o lume în continuă schimbare, este imperativ să privim către viitor cu încredere și curaj. Investițiile în educație, inovație și dezvoltare economică pot deschide noi oportunități pentru tinerii noștri și pot consolida poziția Botoșaniului ca un centru de excelență și progres.
Un alt aspect crucial este conservarea și promovarea patrimoniului nostru cultural. Botoșaniul este un loc bogat în tradiții, artă și istorie. Protejarea și valorificarea acestor resurse nu numai că ne leagă de rădăcinile noastre, ci atrage și atenția asupra bogăției noastre culturale, aducând beneficii economice și turistice.
În încheiere, vă îndemn pe toți să reflectăm asupra modului în care putem contribui la solidaritatea și progresul comunității noastre. Fie că este vorba despre implicare în proiecte locale, susținerea inițiativelor culturale sau promovarea educației, fiecare dintre noi are un rol de jucat în modelarea viitorului Botoșaniului. Să fim mândri de orașul nostru și să construim împreună un viitor plin de prosperitate și oportunități pentru toți.”
Textul de mai sus nu-mi aparține. Am pus un program de inteligență artificială să-mi scrie editorialul, de curios, să văd ce iese. Mi-a dat un text generalist, valabil în orice împrejurare și care poate fi citit de către orice politician, la orice manifestare. Un discurs într-o perfectă nouă limbă de lemn (pentru generațiile X, Y și Z, „limba de lemn” era denumirea exprimării oficioase a fostului regim comunist) complet disjuns de realismul faptelor de zi cu zi, acela despre care vor oamenii să audă. În esență, textul dintre ghilimele indică un ideal nobil și o atitudine care ar trebui să fie o năzuință comună, justificată și realizabilă.
În realitate, este aproape jignitor să invoci solidaritatea într-o societate despărțită de discrepanțe uriașe, așa cum este a noastră în această perioadă. Ce solidaritate poți să invoci între cei care trag din greu în schimburi sau fac bătături lucrând pământul și cei care taie frunză la câini pe salarii nesimțite? Ce solidaritate poate fi între tinerii care învață de rup și ajung să spele vasele în Occident și beizadelele cărora li se cumpără diplome și apoi sunt plasate în funcții guvernamentale? Dar între pensionarii de rând și cei privilegiați? Dar între patronii care așteaptă cu groază zilele de plată a taxelor la stat și cei care primesc contracte cu statul fără să miște un deget?
Acum două zile a fost sărbătoarea națională. Nici aceea unanimă. Cam unul din șase români cer ca aceasta să fie data proclamării independenței și a înscrierii țării în rândul națiunilor europene. Câți s-au simțit cu adevărat mândri să fie români, căci asta înseamnă sărbătoare națională, și câți au dat a lehamite din mâini? Cam tot atâția cât diferența dintre viața utopică, proiectată pe calculator și invocată în discursurile publice, și viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți.
